Negii genitali, condiloamele acuminate, vegetatiile  sau verucile veneriene reprezinta o infectie cu transmitere sexuala cauzata de virusul papiloma uman (HPV, human papilloma virus).

Se estimează că circa o treime din populația globului este infectată cu HPV, însă doar un mic procent (1-3%) dintre cei infectați prezintă leziuni exofitice vizibile. Dezoltarea verucilor genitale este favorizată de viața sexuală dezordonată (număr mare de parteneri sexuali), stările de imunodeficiență și sarcină. Condiloamele genitale sunt mai rare la bărbați decât la femei.

Cauza negilor genitali

Negii genitali sau condilomatoza genitală sunt cauzate de infecția cu HPV, care la femei este asociată cu cancerul de col uterin (În 2008, Harald zur Hausen a primit premiul Nobel pentru descoperirea relaţiei cauzale între HPV şi cancerul cervical). Din cele peste 130 tulpini HPV descoperite până în prezent, circa 40 sunt transmisibile pe cale sexuală și infectează regiunea anogenitală. Tulpinile 6 și 11 ale HPV sunt responsabile de peste 90% din cazurile de veruci genitale, iar tulpinile 16 și 18 sunt cauza a peste 70% din cancerele cervicale. Transmiterea se face prin contact sexual neprotejat – vaginal, anal sau oral, prin simplu contact cu pielea din regiunea genitală și vertical – de la mamă la făt; există unele teorii despre transmiterea prin instrumente chirurgicale nesterilizate, scaunul de toaletă și lenjeria contaminată.

Despre HPV

HPV sau virusul papilloma uman (HPV) este un virus ADN ce face parte din familia Papovaviridae şi care afectează pielea şi mucoasele organismului uman. Infecţia cu HPV este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuală de pe glob. Sunt cunoscute peste 130 tipuri de HPV, dintre care 15 sunt asociate cu un risc înalt de apariţie a cancerului de col uterin. Diagnosticul infecţiei HPV se poate face prin testarea ADN-HPV, putându-se determina cu exactitate şi tulpina (sau tulpinile) infectante. Perioada de incubaţie a virusului este cuprinsă între 2 săptămâni şi 8 luni, în medie 10 săptămâni. Până la 80% dintre femei se infectează cu HPV de-a lungul vieţii, iar jumătate dintre ele cu tulpini stop-fungus-meds.com. Doar un mic procent dintre acestea (7,7 la 100.000 în SUA) dezvoltă însă cancer cervical. Femeile au un risc crescut de infecţie cu HPV, comparativ cu bărbaţii. Ele reprezintă un important rezervor infecţios, putând transmite foarte uşor infecţia partenerilor lor sexuali. Infecţia nouă sau reinfecţia cu o tulpină oncogenă de HPV expune femeile riscului de a dezvolta cancer de col uterin. Cancerul cervical este o problemă importantă de sănătate pentru femei, apărând în contextul unei infecţii persistente sau recurente cu o tulpină oncogenă de HPV. Nu toate infecţiile cu tulpini oncogene de HPV evoluează spre cancer, multe dintre ele fiind eliminate spontan de către sistemul imunitar în câteva luni de la infectare. Evoluţia unei infecţii HPV spre cancer cervical este favorizată de utilizarea îndelungată a contraceptivelor orale, fumatul, multiparitatea sau deteriorarea sistemului imunitar (imunosupresia). Infecția cu HPV se transmite prin contact sexual genital-genital, anal-genital, manual-genital, oral-genital, contact cutanat direct cu zona genitală sau transplacentar, de la mamă la făt. Deşi este eficient în prevenţia multor BTS, prezervativul nu asigură o protecţie totală împotriva infecţiei cu HPV. În fapt, infecţia virală poate apărea şi în cazul unui contact sexual nepenetrant (petting – atingeri în zona genitală). Infecția cu HPV poate duce la apariția de veruci palmo-plantare, ano-genitale, leziuni genitale precanceroase (cervicale, vulvare, vaginale, peniene), cancer de col uterin (cancer cervical), papiloame orale, cancere orofaringiene. La bărbați, riscul de infecție HPV este mai mic decât la femei. Infecţia HPV la bărbaţi poate fi asimptomatică sau poate cauza: secreţii peniene anormale, dureri anale în timpul defecaţiei, sângerări ano-rectale, disurie, veruci ano-genitale (la nivelul glandului, frenului, scrotului, perineului, perianal şi pubian). Se pot dezvolta şi veruci nedecelabile la inspecţia pacientului: veruci uretrale (ureteroscopie), ano-rectale (anoscopie, tuşeu rectal). Spre deosebire de femei, pentru bărbaţi nu există teste fidele de genotipare pentru HPV. Se recomandă efectuarea peniscopiei şi a tipajului HPV pe probă obţinută prin periaj uretral. Genotiparea tulpinii HPV la bărbat presupune testarea partenerelor sexuale. Tratamentul infecţiei se face concomitent la ambii parteneri, pentru a preveni reinfectarea reciprocă. Eradicarea infecţiei poate dura luni sau chiar ani şi este necesară o supraveghere de lungă durată pentru a preveni recidivele.

Manifestări clinice ale negilor genitali

Perioada de incubație a virusului HPV este de 2-4 luni pentru leziunile condilomatoase și de ani de zile pentru leziunile precanceroase și canceroase.

Principalele leziuni produse de HPV sunt: condiloame acuminate anogenitale, condiloame plane la nivelul colului uterin, condilomatoză gigantă (carcinom verucos Buschke-Lowenstein).

Negii, verucile sau condiloamele sunt excrescențe (proeminențe) roz-roșii, nekeratozice, de consistență moale, ce apar la nivelul pielii sau mucoasei genitale (vulvă, penis, anus, regiune perineală). Verucile pot avea forme diferite – conopidă, creastă de cocoș, rotundă, și dimensiuni variabile (de la câțiva mm la câțiva cm). Uneori leziunile condilomatoase sunt foarte mici sau inaccesibile autoinspecției, astfel că persoana în cauză devine un important rezervor infecțios, aparent asimptomatic.

La femei, negii pot apărea în zona pubiană, pe vulvă  (labiile mari sau mici), în jurul anusului, în introitusul vaginal, pe colul uterin sau uretră, și determină prurit (mâncărime), senzație de usturime sau arsură, scurgeri de secreții anormale.

La bărbați, negii pot apărea pe teaca penisului, pe prepuț, scrot, gland sau fren, în șanțul balano-prepuțial, perianal, perimeatal sau chiar pe uretra terminală, iar manifestările clinice constau în scurgeri uretrale anormale și durere la micțiune.

La ambele sexe poate apărea disconfort, durere sau sângerare în timpul actului sexual.

Leziunile sunt localizate cu predilecție pe zonele de fricțiune coitală maximă. Distribuția perianală este mai frecventă la homosexuali. Prezența negilor genitali la un copil trebuie să ridice suspiciunea de abuz sexual.

Diagnosticul negilor genitali

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic, care evidențiază formațiunile condilomatoase și se confirmă prin examen histopatologic sau prin testare ADN-HPV (PCR). Biopsia și examenul histopatologic sunt indicate în cazul incertitudinii diagnosticului, eșecului terapeutic și leziunilor suspecte (cu modificări de culoare, ulcerații sau sângerări). La femei poate fi necesară efectuarea unei colposcopii iar la bărbat a unei uretroscopii. Femeile cu istoric de negi genitali trebuie să efectueze regulat examen ginecologic și testul Babeș-Papanicolau.

Tratamentul negilor genitali

Infecția cu HPV este grevată de o rată mare de recădere, de 20-30%. Opțiunile de tratament pentru negii genitali sunt administrarea de agenți citotoxici sau imunomodulatori, metode termice sau chirurgicale:

• aplicații locale de podofilotoxină (podofilox, condyline 0.5%) de 2 ori/zi x 3 zile/săptămână, timp de 3-4 săptămâni până la dispariția leziunilor
• aplicații locale cu imiquimod cremă 5% (Aldara) x 3 zile/săptămână, timp de până la 16 săptămâni sau până la dispariția leziunilor
• aplicații locale de podofilină sau acid tricloroacetic
• injecții intralezionale cu 5-fluorouracil sau interferon-alfa
• crioterapie (înghețare) cu azot lichid
• electrocauterizare
• laser terapie
• chiuretaj

Nu există un tratament curativ pentru infecția cu HPV, conduita terapeutică fiind îndreptată către înlăturarea leziunilor și supraveghere ginecologică/urologică. Virusul rămâne cantonat în organism și poate produce recidive.

Netratate, leziunile condilomatoase de la nivelul colului uterin poate evolua către displazie și ulterior cancer. Pentru leziunile precanceroase cervicale se efectuează tratament chirurgical, laser, cu bisturiu electric (LEEP – loop electrosurgical excision procedure) sau crioterapie.

Există și vaccin care protejează împotriva infecției cu tulpinile 6,11,16 și 18 de HPV. Pe durata contagiozității se recomandă abstinența de la relații sexuale. La gravide, negii genitali se agravează, pot cauza dificultăți la urinare, pot pune probleme la naștere și expun fătul la risc de infectare cu HPV (papilomatoză genitală sau laringiană); negii situați în vagin sau la nivelul colului uterin pot face imposibilă nașterea pe cale naturală.