Ignorarea unor simptome aparent minore sau tranzitorii duce la diagnosticul tardiv la bolilor și la scăderea șanselor unui succes terapeutic.
Iată alte câteva 10 simptome de alarmă care trebuie să aducă pacientul la medic:
1. Urină cu sânge (hematurie)
Hematuria definește prezența de sânge în urină, ca urmare a unei leziuni a parenchimului renal sau a căilor de excreție. Hematuria este o urgență de diagnostic. Ea poate fi macroscopică, vizibilă cu ochiul liber (de obicei de cauză urologică) sau microscopică, vizibilă doar prin analiza urinii (de obicei de cauză nefrologică). În raport cu momentele micțiunii, hematuria poate fi inițială (afecțiuni ale uretrei sau prostatei), terminală (afecțiuni ale vezicii urinare) sau totală (afecțiuni renale sau ale căilor urinare superioare). Hematuria poate fi expresia unei infecții, litiaze, diverticuli sau cancer al tractului renourinar.
2. Tulburări de micțiune
În mod normal micțiunea este nedureroasă, fără efort, completă, diurnă și sub control voluntar. Orice tulburare a acestor caracteristici – durerea la micțiune (algurie), dificultatea la micțiune (disurie), golirea incompletă a vezicii urinare (retenție urinară), incontinența urinară sau polakiuria nocturnă (mai mult de 1 micțiune pe noapte) definește o tulburare a aparatului renourinar. Fiziologic, un individ urinează circa 1.5-2 litri/zi, în 5-6 micțiuni diurne și maxim 1 micțiune nocturnă. Retenția de urină (completă – glob vezical, sau incompletă – reziduu vezical), polakiuria nocturnă și disuria (dificultatea la urinare) sunt semne și simptome caracteristice afecțiunilor prostatice (adenom de prostată, cancer de prostată). Deoarece adenomul de prostată se dezvoltă din porțiunea centrală a glandei, periuretal, simptomatologia urinară apare precoce și favorizează diagnosticul în faze timpurii ale bolii; invers, deoarece adenocarcinomul de prostată se dezvoltă din porțiunea periferică a glandei, compresia asupra uretrei apare tardiv și boala este diagnosticată în stadii avansate. Creșterea frecvenței micțiunilor poate fi întâlnită și în alte boli precum diabetul zaharat, diabetul insipid (când se însoțește și de o creștere a volumului urinar) sau la pacienții sub tratament diuretic.
3. Umflarea piciorului
Edemul membrului inferior se caracterizează prin acumularea de lichid în țesutul subcutanat și poate fi expresia unei boli cardiace, renale, hepatice sau locale (ex. tromboflebită). Deși există medicamente care ajută la diminuarea edemelor (diuretice), este important de identificat cauza care a determinat apariția edemului; caracteristicile clinice pot fi sugestive în acest sens: edemul cardiac este rece, cianotic, lasă greu godeu (depresiune a țesutului subcutanat la apăsarea cu degetul) dacă este vechi, cel renal este alb, moale, pufos, cel hepatic este similar celui renal (având același substrat: hipoproteinemia), iar cel inflamator este roșu, cald, dureros și lasă cu dificultate godeu.
4. Leziuni cutanate care nu se mai vindecă
Multe persoane ignoră rănile de la nivelul pielii, în special dacă nu sunt pe zone cu importanță estetică precum fața. Ulcerațiile cutanate, în special cele localizate la nivelul picioarelor, gleznei și gambelor, care nu se vindecă în câteva zile trebuie să ridice un steguleț roșu pentru pacient. Întârzierea vindecării unei leziuni cutanate poate fi expresia unei tulburări circulatorii (putând fi prima manifestare a diabetului zaharat), a unui hipercorticism (sindrom Cushing) sau a unei malignizări (cancer de piele).
5. Modificarea caracteristicilor unei alunițe
Screeningul prin autoinspecție este cea mai potrivită metodă de depistare precoce a uneia dintre cele mai agresive forme de cancer – melanomul malign. Orice modificare de formă, culoare, dimensiune, sau prezența unei sângerări/ulcerații la nivelul unei alunițe trebuie să îndrume pacientul către un consult dermatologic de urgență. Cele 4 caracteristici principale ale melanomului malign au fost grupate în formula memotehnică ABCD: A (assymetry – leziunile sunt asimetrice), B (border irregularity – marginile sunt neregulate, anfractuoase), C (color – există multiple culori și nuanțe în cadrul aceleiași leziuni), D (dimensions – diametrul mai mare de 6 mm).
6. Prezența unui nodul la sân la autopalpare
Ca și pentru cancerul de piele, una dintre cele mai potrivite metode de screening pentru cancerul de sân este autoexaminarea lunară. Autoexaminarea constă în inspecția și palparea sânilor atât în picioare (ortostatism), cât și în poziție culcată (clinostatism). Momentul cel mai potrivit pentru examinarea sânilor este la 7-14 zile de la prima zi de menstruației (cam la jumătatea ciclului menstrual), când sunii sunt mai puțin tensionați. Femeia trebuie să fie atentă după prezența de noduli, modificări ale pielii (roșeață, aspect de “coajă de portocală”), modificări de dimensiuni sau formă a sânilor. Sânii se palpează cu mâinile pe lângă corp, apoi în șolduri și apoi ridicate la 90 grade. Totodată, se va palpa regiunea axilară pentru depistarea de adenopatii (ganglioni măriți de volum). Cancerul de sân este cea mai frecventă formă de cancer la femeie (reprezentând circa 30% din totalul formelor de cancer) și prima cauză de deces prin cancer la sexul feminin; autoexaminarea scade mortalitatea prin cancer mamar cu 10%.
7. Modificarea culorii pielii și mucoaselor (cianoza, paloare, icter)
Anemia, cianoza și icterul sunt sindroame clinice recunoscute după modificarea aspectului tegumentelor. Anemia constă în scăderea numărului de hematii sau a concentrației de hemoglobină sub valorile normale corespunzătoare vârstei și se manifestă prin paloare cutaneomucoasă, inapetență, amețeală, fatigabilitate, tahicardie, iritabilitate/somnolență, dispnee (respirație dificilă) cu tahipnee (creșterea frecvenței respiratorii), sufluri sistolice funcționale. Cianoza definește colorația albastră-vineție a pielii și mucoaselor și apare datorită creșterii concentrației de hemoglobină redusă (neoxigenată) în sânge. Icterul reprezintă colorarea galbenă a tegumentelor și mucoaselor datorită acumulării de bilirubină. Anemia poate apărea în cazul unei sângerări, hemolize (distrucție a celulelor roșii) sau boli hematologice, cianoza în boli cardiace (cu șunt dreapta-stânga) sau pulmonare, iar icterul în afecțiuni hepatobiliare.
8. Somnolență excesivă, letargie
Somnolența prelungită, care persistă pe timpul zilei, poate fi semnul unei afecțiuni hepatice sau anemii, al unui dezechilibru metabolic (uremie, hipotiroidism), al sindromului de apnee în somn sau al unei tulburări neurologice. O stare de oboseală inexplicabilă și somnolență excesivă pot fi primele simptome ale unei hepatite virale (B,C), a unei afecțiuni renale sau a unei boli autoimune. Prelungirea unei astenii nu trebuie neglijată ci trebuie investigată în detaliu în vederea depistării cauzei.
9. Sindrom consumptiv
Scăderea ponderală involuntară, slăbiciunea musculară, inapetența și subfebra persistentă alcătuiesc sindromul consumptiv care poate fi întâlnit în tuberculoză (când mai apar și tuse, transpirații nocturne), infecția HIV (AIDS waisting syndrome), limfoame, endocardită infecțioasă, boli autoimune sau boli inflamatorii cronice (supurații bronho-pulmonare, boli inflamatorii intestinale).
10. Amețeala persistentă
Amețeala poate apărea în cadrul unei gripe sau otite dar atunci când este persistentă poate indica o problemă mult mai severă – deficit al circulației sângelui și aportului de oxigen către creier, afecțiuni ale urechii interne (tulburări ale aparatului vestibular) sau modificări ale valorii tensiunii arteriale. Adesea poate apărea ca reacție adversă la un medicament. Amețeala este o urgență de diagnostic atunci când interferă cu activitatea zilnică a individului sau când evoluează către presincopă (lipotimie) sau sincopă.