Hemostaza reprezintă totalitatea mecanismelor prin care organismul oprește o sângerare.
Ea este un proces complex, bine reglat, în care intervin într-o ordine bine stabilită factori vasculari, celulari și umorali, dar care în mare poate fi împărțită în 2 etape: hemostaza primară (sau timpul vasculoplachetar) și hemostaza secundară (rezultată prin activarea cascadei coagulării).
Hemostaza primară intră în acțiune imediat după ce are loc lezarea vasului de sânge, constând în vasoconstricție locală și agregarea trombocitelor, cu formarea unui dop plachetar. Acest cheag trombocitar este însă insuficient, astfel că hemostaza trebuie consolidată prin activarea factorilor de coagulare, care duc la formarea unui cheag stabil de fibrină.
În funcție de deficitul unuia dintre aceste două mecanisme se disting și 2 tipuri de sângerare:
- sângerarea “de tip trombocitar” (cum apare spre exemplu în boala von Willebrand) – este superficială (cutaneo-mucoasă) și apare spontan (de obicei nu există injurie care să o declanșeze).
- sângerarea prin deficit de factori de coagulare – este profundă (articulară, țesuturi moi), este precedată de o injurie și apare în 2 timpi (sângerarea se oprește temporar prin formarea dopului plachetar, dar se reia dacă nu se activează coagularea pentru formarea cheagului de fibrină)