Na?terea este considerat? prematur? atunci când survine înainte de 37 s?pt?mâni de gesta?ie (în mod normal, recipe durata sarcinii este de 40 s?pt?mâni de amenore – de la ultima menstrua?ie, sau de 38 s?pt?mâni de gesta?ie – de la momentul concep?iei).

Anual, în România se nasc 20.000 copii prematuri, dintre care circa 1/3 necesită internare în secțiile de terapie intensivă neonatală. Nașterea prematură este de 2 ori mai frecventă la femeile de origine afro-americană sau afro-caraibeeană decât la alte rase.

Prematuritatea este considerată o complicație serioară a sarcinii dat fiind faptul că un copil prematur prezintă o imaturitate funcțională a tuturor sistemelor și organelor, trebuie să recupereze întârzierea de dezvoltare și uneori necesită chiar asistență de terapie intensivă pentru supraviețuire (este cazul marilor prematuri, sub 24 săptămâni).

Factori de risc pentru nașterea prematură

Iată care sunt principalii factori care cresc probabilitatea ca un copil să se nască prematur:

• sarcină multiplă la femeile inseminate prin tehnici de fertilizare in vitro  (FIV) sau care au luat tratamente hormonale pentru creșterea fertilității. Circa 50% dintre sarcinile gemelare evoluează cu naștere prematură și aproape toate sarcinile multiple de ordin superior (tripleți, cvadrupleți, etc) sunt asociate cu prematuritate. Sarcina multiplă prezintă și riscul de sindrom de transfuzie feto-fetală între gemeni (twin to twin), care este și el asociat cu prematuritate.
• istoric personal de naștere prematură (risc de recurență de 15% la femeile care au avut o naștere prematură, 40% la cele cu 2 astfel de nașteri și 70% la cele cu 3)
• interval intergenezic (între 2 nașteri) mai mic de 15-18 luni, ceea ce presupune ca femeia să fi rămas însărcinată mai devreme de 6-9 luni de la nașterea precedentă
• presmaturitatea, cât și cu dismaturitatea
• anomalii uterine (fibrom uterin, malformații uterine) sau cervicale (incompetența cervicală reprezintă dilatarea și deschiderea anormală a colului uterin înainte de împlinirea celor 38 săptămâni de gestație și necesită cerclaj = coaserea cervixului cu un fir de ață special ce va fi scos la finalul sarcinii)
• col uterin scurt (sub 25 mm)  sau intervenții pe col (conizație)
• oligohidramnios sau polihidramnios (prea puțin sau prea mult lichid amniotic)
• boli cronice (hipertensiune arterială preexistentă sau indusă de sarcină, diabet zaharat, boli inflamatorii intestinale, afecțiuni renale sau cardiace, hepatită cronică, lupus, astm bronșic, boli tiroidiene)
• infecții recurente (vaginoză bacteriană, infecții reno-urinare inclusiv bacteriurie asimptomatică)  sau boli febrile cu temperatură înaltă (pneumonie, apendicită)
• antecedente de avort de trimestru 2 sau peste 2 avorturi de prim trimestru (aceste proceduri pot cauza leziuni ale colului uterin); riscul este crescut doar la femeile cu avort indus chirurgical, nu medicamentos
• vârsta maternă sub 18 ani sau peste 40 ani
• tulburări de coagulare (trombofilie)
• consum matern de alcool sau droguri (cocaină)
• ereditatea
• ruperea prematură a membranelor (ruperea apei) și declanșarea travaliului (cel mai adesea ca urmare a unei infecții cu Chlamydia trachomatis, Trichomonas vaginalis, Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma spp.)
• anomalii placentare: placenta previa (placenta acoperă parțial sau total cervixul și duce la sângerări repetate, retard de creștere intrauterină, prematuritate și malformații congenitale), abruptio placentae (separare prematură a placentei de uter, care este asociată cu risc hemoragic)
• corioamniotită
• complicații ale amniocentezei sau biopsiei de vilozități coriale
• traumatisme ale uterului
• sângerări antepartum
• diabet gestațional
• lipsa monitorizării sarcinii
• malformații congenitale fetale
• status nutrițional deficitar (subponderabilitate, IMC <18 kg/m2)
• boli parodontale
• contact sexual energic în ultimul trimestru de sarcină
• suprasolicitare fizică sau intelectuală, anxietate, depresie, statusul marital (femei necăsătorite)
• expune la dietilsilbestrol la mama sau bunica gravidei

Sfaturi pentru prevenirea nașterii premature

• femeia care a născut prematur un copil trebuie să aștepte cel puțin 18 luni până la următoarea concepție
• renunțarea la fumat
• adoptarea unei diete sărace în grăsimi saturate și colesterol, bogate în vitamine și minerale
• evitarea jocurilor ponderale între sarcini (femeile care slăbesc mult după prima sarcină au un risc crescut de naștere prematură la următoarea sarcină)
• tratamentul corect al infecțiilor
• controlul afecțiunilor cronice (astm bronșic, diabet zaharat, hipertensiune arterială, boli cardiace sau renale)
• în unele cazuri, nașterea prematură poate fi stopată prin administarea de medicamente (tocolitice) și repaus la pat. Dacă factorul declanșator este însă o infecție periculoasă pentru făt, se va naște copilul chiar dacă este prematur.
• injecțiile săptămânale cu progesteron (17 alfa hidroxiprogesteron caproat) previn prematuritatea la femeile care au avut deja o naștere prematură; injecțiile se încep între săptămânile 16-20 și se continuă până în săptămâna 37
• prevenirea prin cerclaj, la gravidele cu incompetență cervico-istmică
• evitarea emoțiilor puternice și a dozelor crescute de calciu și magneziu (pot induce apariția contracțiilor și declanșarea nașterii)
• în cazul unui risc crescut de prematuritate, se vor administra corticosteroizi mamei pentru a accelera dezvoltarea plămânilor fătului și se va menține repaus la pat

Recunoașterea travaliului prematur

Iată care sunt principalele semne și simptome ale travaliului prematur, care trebuie să determine gravida să se îndrepte de urgență către spital:

• contracții uterine la fiecare 10 minute sau mai des
• apariția de secreții sau sângerări vaginale
• presiune în pelvis – senzație că fătul se pregătește să iasă
• durere de spate joasă
• crampe similare celor din timpul menstruației, însoțite sau nu de diaree

Teste screening pentru determinarea riscului de naștere prematură

• măsurarea lungimii colului uterin
• ecografie genitală (dilatarea sau ștergerea colului uterin indică un risc crescut de naștere prematură)
• dozarea fibronectinei fetale (fFN)
• monitorizare uterină la domiciliu (HUAM=home uterine activity monitoring) cu ajutorul unui senzor plasat pe abdomen
• determinarea de markeri de prematuritate în lichidul amniotic