Ureterul este un conduct care transport? urina de la rinichi la vezica urinar?. Are o lungime de 25-30 cm, traiect rectiliniu şi calibru neuniform, prezentând trei zone îngustate:
- joncţiunea pieloureterală (colul ureterului)
- flexura marginală
- joncţiunea ureterovezicală
Între aceste zone îngustate, ureterul prezintă o dilatare abdominală şi una pelvică.
Ureterul abdominal este poziţionat posterior de peritoneu pe porţiunea medială a psoasului major şi este încrucişat oblic de către vasele spermatice interne. La intrarea în cavitatea pelvină, încrucişează vasele iliace.
Porţiunea inţială a ureterului drept este situat de obicei posterior de porţiunea descendentă a duodenului şi în traseul său către vezica urinară, este plasat la dreapta venei cave inferioare fiind intersectat de vasele ileocolice. În apropierea aperturii pelvine, ureterul drept trece posterior de porţiunea inferioară a mezenterului şi porţiunea terminală a ileonului.
Ureterul stâng este încrucişat de vasele colice stângi iar la nivelul aperturii pelvine are raport cu sigmoidul şi cu mezenterul sau.
Porţiunea pelvică se află pe peretele lateral al pelvisului, sub peritoneul parietal posterior. Ureterul drept are raport cu artera iliacă internă, trecând anterior de ea, iar cel stâng coboară pe faţa medială a arterei iliace interne. Posterior de ureter, între acesta şi fascia pelvină parietală se interpune artera obturatoare, artera ombilicală şi artera vezicală superioară.
Segmentul terminal este încrucişat de canalul deferent apoi intră în raport cu fundul veziculei seminale, posterior de ureter, şi intră oblic în peretele posterior şi inferior al vezcii urinare, devenind organ intraparietal.
La femeie, porţiunea pelvică a ureterului împreună cu artera iliacă internă şi ovarul, delimitează peretele posterior al fosetei ovariene. În traseul său către peretele inferior al vezicii urinare, ureterul este însoţit, pentru o porţiune de 2,5 cm, de artera uterina, care apoi trece anterior de ureter pentru a urca între cele două foiţe ale ligamentului lat.
Vascularizaţia ureterului. Ureterul este irigat de ramuri din artera renală, spermatică internă, hipogastrică şi vezicală inferioară. Venele realizează un sistem anostomotic între vena renală stânga şi venele iliace interne.
Inervaţia ureterului derivă din plexul mezenteric inferior, spermatic şi pelvin.
Limfatice. În ganglionii lateroaortici dreneză cele două treimi superioare ale ureterului, iar limfa porţiunii pelvine drenează în ganglionii iliaci interni, ganglionii iliaci externi şi iliaci comuni.
Embriologie
Dezvoltarea ureterului corespunde celei de a treia etape din dezvoltarea rinichiului, adică metanefrosul. El are două componente deistincte: blastemul metanefrogen şi mugurele ureteral (condiţionează formarea rinichiului definitiv).
Histologie
Ureterul este format din trei tunici: adventicea, musculara şi mucoasa.
Adventicea, la extremitatea superioară, se continuă cu fascia renală, iar la capătul opus se pierde in adventicea vezicii urinare.
Tunica musculară este formată din trei straturi: longitudinal extern, circular şi longitudinal intern.
În prţiunea inferioară a ureterului, între stratul circular şi cel longitudinal intern, se găseşte o reţea capilară şi venoasă, bine reprezentată,iar la nivelul joncţiunii ureterovezicale, dispar fibrele circulare.
Mucoasa este formată din:
- uroteliu: pe secţiune transversală dă un aspect stelat lumenului; este pluristratificat, celulele epiteliale sunt de tip malpighian, cele superficiale putându-se descuama.
- corion: conţine vase, nervi şi insule de ţesut limfatic.
Fiziologie
Rolul ureterului este acela de a transporta urina de la rinichi la vezica urinară, prin mişcări peristaltice. Mişcări care au drept consecinţă creşterea presiunii intrauretrale ce va duce în final la deschiderea orificiului de inrare în vezică cu trecerea urinii in vezica urinară. Peristaltismul este asigurat de celulele pacemaker situate la nivelul bazinetului. Aceste celule cu automatism, generează potenţiale de acţiune care stau la baza contracţiei de tip peristaltic. Contracţiile au o frecvenţă de 1-8/min şi sunt stimulate prin mecanism miogen în urma creşterii volumului urinar din tub. Tonusul şi peristaltismul sunt sub controlul sistemului nervos vegetativ, astfel: nervul hipogastric(SNVS) scade tonusul şi peristaltismul, iar nervul vag(SNVP) le creşte.
Refluxul vezico-ureteral este împiedicat datorită contracţiei detrusorului care comprimă porţiunea intramurală a ureterului.
Metode de investigaţii.
- Ureterometria
- Ureteropielografia
- Ureteroendoscopia: permite vizualizarea lumenului porţiunii inferioare a ureterului, de asemenea permite efectuarea biopsiilor, îndepartarea sau zdrobirea pietrelor sau pentru alte proceduri.
- Laparoscopia