Sindromul de oboseală cronică (SOC)

Sindromul de oboseal? cronic? (SOC) este caracterizat prin fatigabilitate marcata pâna la extenuare severa care dureaza de cel putin 6 luni si care împiedica desfasurarea activitatilor cotidiene. Oboseala nu se amelioreaza la repaus în pat si este agravata de orice fel de activitate, healing fizica sau intelectuala.

Pacientii cu sindrom de oboseala cronica mai pot prezenta insomnii, tulburari cognitive (de memorie), dureri de cap, simptome vegetative (tulburari gastrointestinale, cardiovasculare, respiratorii), dureri musculare sau articulare, tulburari de concentrare, deficit de atentie. Deoarece boala nu este foarte bine cunoscuta si cauza ei nu a fost elucidata, mare parte dintre medici nu sunt familiari cu ea si considera imaginara oboseala extrema pe care o descriu unii pacienti si carora nu li se identifica niciun dezechilibru bioumoral sau sistemic. Asadar, înainte de a eticheta un pacient care acuza fatigabilitate extrema drept psihotic trebuie avuta în vedere si aceasta entitate - sindromul de oboseala cronica, care este extrem de invalidanta pentru individ. Nu exista teste care sa confirme sindromul, diagnosticul fiind unul exclusiv anamnestic si clinic si de excludere al altor afectiuni care pot fi asociate cu fatigabilitate accentuata (insuficienta cardiaca, boli pulmonare cronice, insuficienta suprarenaliana, insuficienta hipofizara - hipopituitarism, hipotiroidism, neurastenie, sindrom de apnee în somn, hepatita cronica, diferite afectiuni psihice, consum de droguri, anemie, boli consumptive - neoplasme, tuberculoza, boli metabolice - hemocromatoza, tulburari electrolitice).

Simptomatologia SOC debuteaza frecvent dupa un episod infectios acut, de obicei viral (infectii respiratorii, gastroenterite, hepatice), sau dupa o perioada înrelungata de stress. Debutul bolii poate fi si insidios, fara un eveniment declansator, caz în care pacientul nu remarca scaderea treptata a randamentului si se prezinta mai tardiv la medic (în cazul unui debut brusc la o persoana foarte activa prezentarea la medic este rapida). Desi nu au valoare diagnostica, pacientii cu sindrom de oboseala cronic prezinta o serie de modificari bioumorale: colesterol crescut, leucocitoza, prezenta anticorpilor antinucleari.

Boala este diagnosticata mai frecvent la femei (de 2-4 ori), însa nu se stie daca este vorba despre o predispozitie a sexului slab sau incidenta mai mare este explicata prin faptul ca femeile se adreseaza mai des medicului si prezinta o susceptibilitate mai mare la stress. SOC, descris pentru prima oara în 1985, afecteaza 1 milion de americani si 17 milioane indivizi la nivel mondial. Cercetarile au aratat ca SOC are o afectare sezoniera, suprapusa peste incidenta maxima a infectiilor respiratorii: cele mai multe cazuri sunt diagnosticate în perioada noiembrie-ianuarie.

Sindromul oboselii cronice nu este o boala psihica.

Cauze

Cauzele sindromului de oboseala cronica nu au fost pâna acum elucidate. Pâna acum se credea ca boala ar putea fi declansata de infectia cu un virus asemanator HIV - XMRV (xenotropic murine leukemia virus-related virus), însa aceasta ipoteza a fost infirmata de un studiu britanic recent. Implicarea XMRV (care face parte din familia MLV - murine leukemia virus) a fost enuntata pentru prima oara de catre un grup de cercetatori de la Institutul Whittemore Peterson (Reno, SUA), care într-un studiu publicat în revista Science au aratat ca din 101 pacienti cu SOC, 67 erau infectati cu virusul incriminat (la 2 ani de la publicare, în 2011, studiul a fost retras de revista Science - BBC). Virusul XMRV este caracteristic speciei murine si este prezent în procent de 3.7% la populatia umana sanatoasa. Deoarece mecanismul sau de replicare este similar cu cel al HIV (fiind un retrovirus), cercetatorii iau în considerare derularea unor studii clinice prin care sa verifice daca medicatia antiHIV este eficienta si în tratamentul sindromului oboselii cronice.

Un alt mecanism presupus a fi implicate în patogenia sindromului de oboseala cronica este raspunsul individual la stress, care este o caracteristica genetica.

Spre deosebire de neurastenie, afectiune caracterizata printr-o stare de oboseala persistenta ce apare la indivizii care desfasoara o munca intelectuala excesiva în detrimentul exercitiului fizic, cauza sindromului de oboseala cronica nu este un dezechilibru între activitatea fizica si cea intelectuala. SOC nu trebuie confundat nici cu oboseala musculara, care apare la persoanele ce desfasoara constant munca fizica intensa.

Prezenta în cantitati mici a anticorpilor antinucleari si distributia pe sexe a SOC asemanatoare lupusului si sclerozei multiple poate sugera ca afectiunea ar putea fi una autoimuna.

Alte posibile cauze sugerate pentru SOC sunt: anemia cronica, tulburari de glicoreglare, alergii, procese inflamatorii sau infectioase cronice, anomalii neurohormonale.

Din punct de vedere epidemiologic, boala apare mai frecvent la persoanele cu vârsta cuprinsa între 25 si 45 ani (dintre care 60% sunt femei) si la tinerele adolescente. La adulti debutul SOC este dupa un episod de IACRS (infectie a cailor respiratorii superioare) sau gripa, iar la adolescenti dupa mononucleoza ("boala sarutului", cauzata de virusul Epstein-Barr).

Clinic: semne și simptome

Simptomele SOC sunt foarte variate: oboseala inexplicabila pâna la epuizare (prezenta la toti pacientii), lipsa energiei, scaderea randamentului intelectual, tulburari de concentrare si memorie, slabiciune musculara, tulburari de somn, dureri de cap (cefalee), confuzie, iritabilitate, tulburari de respiratie, stare de rau general, dureri musculare si articulare, tulburari digestive (crampe abdominale, constipatie, diaree sau alternarea lor), hipotensiune ortostatica, marirea ganglionilor (adenopatii), fotofobie, transpiratii nocturne, palpitatii, scadere ponderala involuntara, infectii recurente (ca urmare a scaderii imunitatii).

Simptomatologia poate fi constant prezenta sau poate evolua episodic, perioade de remisiune alternând cu perioade de exacebari.

Pentru diagnosticul de sindrom de oboseala cronica trebuie îndeplinite urmatoarele criterii:

> simptomatologia trebuie sa fie prezenta pentru minim 6 luni

> starea de oboseala nu este rezultatul unui exercitiu excesiv, ci este permanenta

> fatigabilitatea nu se amelioreaza la repaus, dupa somn sau dupa reducerea gradului de activitate fizica cu 50%

> excluderea altor cauze de fatigabilitate (boli cardiovasculare, tulburari metabolice, alte boli cronice, afectiuni psihice, anemie, boli neoplazice, boli endocrine - tidoida, paratidoida, suprarenala, hipofiza)

Tabloul clinic dominat de oboseala cronica si dureri generalizate difuze este similar cu cel al fibromialgiei, o alta afectiune putin cunoscuta care apare dupa o infectie severa sau un stress major.

Teste de laborator

Fiind un diagnostic de excludere, investigatiile paraclinice în SOC sunt recomandate pentru eliminarea altor cauze de oboseala cronica. În acest sens, se vor efectua urmatoarele teste:

> hemoleucograma, VSH, CRP

> glicemie

> profil lipidic

> ionograma

> teste de functionalitate hepatica (transaminaze, LDH, fosfataza alcalina, bilirubina, proteine totale, enzime de colestaza)

> teste de functionalitate renala (uree, creatinina serica), sumar de urina

> dozari hormonale: TSH, hormoni tiroidieni (T4, free T4), ACTH, cortizol, PTH (parathormon), GH (hormon de crestere), PRL (prolactina).

> anticorpi antinucleari (ANA), factor reumatoid (FR)

> teste pentru boli infectioase (HIV, boala Lyme, hepatice cronice virale, tuberculoza)

Tratament

Deoarece cauza sindromului de oboseala cronica nu a fost înca elucidata, nu exista un tratament patogenic sau etiologic pentru aceasta boala, singura optiune fiind tratamentul simptomatic:

> AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) sau alte analgezice/antipiretice pentru combaterea durerilor musculare si febrei

> antihistaminice pentru alergii

> antidepresive pentru pacientii care dezvolta depresii din cauza modificarilor în stilul de viata consecutive SOC (renuntarea la locul de munca sau scurtarea programului de lucru, imposibilitatea participarii la anumite evenimente sociale, limitarea exercitiului fizic)

> combaterea obezitatii (secundara sedentarismului impus de boala)

Alte recomandari includ:

> suplimente nutritionale (vitamine, minerale si aminoacizi)

> participarea la grupuri de discutii (izolarea sociala putând fi cauza de depresii majore)

> psihoterapie cognitiva

> dieta echlibrata: mese regulate, mic dejun consistent pentru obtinerea unei energii optime pe durata zilei, aport hidric de 2 litri/zi pentru a preveni deshidratarea care antreneaza slabirea organismului, evitarea consumului de alcool, grasimi si dulciuri concentrate, evitarea bauturilor care contin cofeina (cafea, cola), si a ceaiurilor - care, desi sunt energizante, cresc stressul si agraveaza simptomatologia.

> respectarea timpului si orarului de odihna

> practicarea de exercitii fizice usoare (exercitiul fizic solicitant si prelungit poate determina stari lipotimice la persoanele care sufera de SOC)

> evitarea stressului

> tratamente neconventionale (masaj, acupunctura, homeopatie)

Trebuie evitate somniferele din clasa benzodiazepinelor deoarece acestea produc sedare nervos centrala si agraveaza simptomatologia.

Imunomodulatoarele, corticosteroizii si imunoglobulinele au aratat o eficienta limitata la pacientii cu sindrom de oboseala cronica. Actualmente în SUA este în studiu un medicament numit Ampligen, care stimuleaza productia de interferon si ar putea fi benefic în SOC.

Evoluție

Sindromul de oboseala cronica debuteaza cel mai adesea dupa un episod infectios (intercurenta respiratorie, gripa, mononucleoza), însa poate debuta si fara niciun eveniment declansator aparent. Odata constituit, SOC de obicei ramâne stationar (rareori se agraveaza) sau are o evolutie ondulanta (exista alternanta de perioade de remisiune cu stare generala buna si perioade de exacerbare cu fatigabilitate exterma invalidanta, care împiedica desfasurarea celor mai mici activitati). Uneori boala poate evolua spre ameliorare o lunga perioada de timp, însa pot aparea recaderi. La unii pacienti dupa 1-2 ani de evolutie a bolii se poate constata remisiune completa.

Severitatea simptomatologiei este maxima la debut si prezinta variatii individuale: la unele persoane tulburarile usoare de concentrare si de memorie pot reprezenta o afectare profunda a calitatii vietii, pe când altii le percep ca fiind suportabile. Majoritatea pacientilor sunt capabili sa-si desfasoare activitatile fizice obisnuite la domiciliu si la servici, dar acuza oboseala neobisnuit de mare dupa efectuarea lor. Conservarea resurselor pentru anumite evenimente (servici, familie) poate impune întreruperea anumitor activitati sociale sau recreative. În formele severe, pacientii pot acuza dificultati mari în efectuarea majoritatii activitatilor cotidiene (treburi menajere, îmbracat, mâncat).

Recomandări pentru la domiciliu

> fructificarea momentelor în care pacientul are o stare generala buna si se simte mai energic

> ajustarea programului de activitati în vederea evitarii momentelor de oboseala maxima (pacientul poate sa tina un calendar orar în care sa înregistreze momentele în care se simte în forta si cele în care se simte obosit, pentru a observa daca exista un pattern)

> evitarea suprasolicitarilor fizice, psihoemotionale sau intelectuale

> optimizarea programului de somn (pacientul se va culca numai atunci când se simte obosit si se va trezi zilnic la aceeasi ora, indiferent daca se simte obosit sau nu; trezitul târziu confera o senzatie de oboseala pe durata întregii zile)

> evitarea cofeinei (cafea), tutunului si bauturilor energizante - care încearca sa forteze un organism deja obosit

> reglarea conditiilor ambientale (temperatura, luminozitate, umiditate) în functie de preferinte

> efectuarea regulata de exercitii fizice usoare si moderate, de durata scurta de timp

Concluzii

Sindromul oboselii cronice se caracterizeaza prin oboseala inexplicabila timp de cel putin 6 luni, care nu este corelata cu efortul fizic sau intelectual si care nu se amelioreaza la repaus sau upa odihna. Boala este recunoscuta de OMS, însa este putin cunoscuta de medici, care eticheteaza adesea pacientii ca fiind ipohondri sau exagerati. Diagnosticul este unul de excludere, dupa ce au fost investigate alte cauze de oboseala cronica - boli cardiovasculare, hepatorenale, pulmonare, endocrine, metabolice, psihiatrice. Oboseala cronica afecteaza între 0.04-2.6% din populatia lumii. Desi nu exista un tratament specific, controlul stressului si al oboselii poate fi obtinut prin terapie psihologica si activitate fizica regulata practicata sub îndrumarea unui specialist.

Add comment


Security code
Refresh

Ultimele comentarii