myMED.ro

În ciuda progreselor ultimilor ani în ceea ce privește prevenția, detectarea și posibilitățile terapeutice, hipertensiunea arterială rămâne una dintre cele mai mari provocări la adresa sănătății publice.

Hepatita cronică virală reprezintă una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică ale momentului, datorită potențialului mare de cronicizare, evoluție către ciroză hepatică și cancer hepatocelular.

Hipertensiunea arterială este o boală marcată de un mare paradox: deși este foarte ușor de diagnosticat și de tratat, este adesea subdiagnosticată și subtratată, iar lipsa controlului valorilor tensionale poate duce la apariția de evenimente cardiovasculare majore de tipul infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Hepatita cronică virală defineşte inflamaţia cronică (peste 6 luni) a parenchimului hepatic care apare în contextul infecţiei cu virusul hepatitic B, C sau D (acesta din urmă doar în coinfecţie cu virusul B). 

Sindroamele coronariene acute reprezinta urgente medicale care presupun rapiditate atât în diagnostic cât si în atitudinea terapeutica. Primul obiectiv în managmentul unui pacient cu sindrom coronarian acut (SCA) este reprezentat de controlul durerii coronariene, care se începe chiar în faza prespital, prin administrarea de oxigen pe masca, nitroglicerina în perfuzie IV si analgezice. 

Sindroamele coronariene acute (SCA) sunt expresia fenomenelor protrombotice aparute la nivelul arterelor coronare si mediate de plachete. Infarctul miocardic apare de obicei dupa fisurarea unei placi de aterom, care expune structuri subendoteliale (colagen) si declanseaza agregarea locala a plachetelor, cu formarea unui tromb arterial.