Multe dintre femeile diagnosticate cu boli inflamatorii intestinale (colit? ulcerativ?, remedy boal? Crohn, here colit? nedeterminat?) sunt la vârsta concep?iei ?i sunt îngrijorate cu privire la posibilitatea de a avea copii. Exist? dou? mari probleme în ceea ce prive?te concep?ia la pacientele cu boli inflamatorii intestinale (BII): fertilitatea, respectiv posibilitatea ob?inerii unei sarcini, ?i siguran?a tratamentelor pe durata sarcinii.

Fertilitatea la femeile cu boli inflamatorii intestinale

Întrucât boala activă poate afecta fertilitatea, se recomandă ca pacientele cu boală inflamatorie (în special boală Crohn) să fie în remisiune înainte de planificarea concepției, pentru a maximiza șansele de a rămâne gravidă. Totodată, prezența bolii active la momentul concepției este asociată cu evoluție nefavorabilă a BII la circa o treime dintre paciente (restul de 1/3 rămânând stabile, iar 1/3 se  ameliorează), ceea ce întărește și mai mult necesitatea obținerii remisiunii.

Femeile cu istoric de chirurgie abdomino-pelvină pentru boală inflamatorie intestinală pot avea un risc mai mare de subfertilitate, având în vedere posibilitatea aderențelor și a leziunilor la nivelul anexelor. Cu toate acestea, la femeile care au nevoie de fertilizare in vitro (FIV) pentru concepție, rata de succes a FIV este similară între pacientele cu și fără BII; evoluția sarcinii este de asemenea similară între cele două grupuri. Așadar, pacientele cu BII pot urma cu succes un tratament de fertilizare pentru obținerea sarcinii.   

Tratamentul pe durata sarcinii

Odată obținută sarcina, pacientele își pun problema ce să facă cu terapia pentru boala inflamatorie – să o continue, să reducă dozele, să o întrerupă?  

Puseele de activitate, și în special în cazul bolii Crohn, pot constitui o problemă pentru evoluția sarcinii, de aceea se recomandă tratamentul agresiv al acestora pentru a preveni complicațiile. La majoritatea pacientelor, menținerea remisiunii cu tratamentul medicamentos specific depășește potențialele riscuri ale medicamentelor, însă decizia trebuie discutată cu pacienta.

Cea mai mare parte a medicamentelor pentru BII este considerată cu risc scăzut pentru sarcină; metotrexatul, chinolonele și thalidomida sunt însă contraindicate. Pacientele tratate cu sulfasalazină trebuie să beneficieze de suplimente cu acid folic (la bărbați sulfasalazina poate cauza oligospermie). În ceea ce privește corticosteroizii, aceștia traversează placenta însă sunt rapid convertiți de o enzimă placentară la metaboliți cu activitate foarte slabă; au fost raportate totuși o serie de complicații la copiii ai căror mame au luat cortizon pe durata sarcinii. Pentru pacientele aflate sub tratament cu infliximab sau adalimumab se recomandă întreruperea biologicului la sfârșitul trimestrului al 2-lea de sarcină (săptămâna 18 după unii autori), dacă sunt în remisiune; utilizarea lor trebuie limitată în ultimul trimestru, cu excepția certolizumab care nu traversează bariera placentară. Copiii născuți din mamele care au primit anti-TNF până la naștere trebuie considerați imunodeprimați până la vârsta de 6 luni (vaccinurile vii atenuate sunt contraindicate).

Tipul nașterii – naturală sau cezariană?

Tipul nașterii este mai degrabă dictat de indicațiile obstetricale. Totuși, cezariana este preferată la femeile cu rezervor ileoanal, anastomoza ileorectală, afectare recto-vaginală sau perianală. Trebuie evitată epiziotomia în cazul bolii Crohn având în vedere posibilitatea fistulizării, iar prezența fistulei sau abcesului perianal recomandă nașterea prin cezariană având în vedere riscul infecțios.

Există riscul transmiterii afecțiunii la făt?

Riscul transmiterii bolii inflamatorii este de 1% dacă unul dintre părinți este afectat și până la 30% dacă ambii părinți suferă de BII.

Alăptarea și bolile inflamatorii intestinale

Alăptarea nu modifică evoluția bolii inflamatorii intestinale la mamă, însă copiii care sunt alăptați au un risc mai scăzut de a dezvolta BII. 

Există totuși o serie de recomandări cu privire la anumite medicamente pentru BII care se pot excreta în laptele matern: în cazul corticoizilor (la doze peste 50 mg metilprednisolon/zi), se recomandă păstrarea unui interval de 4 ore între administrarea corticoterapiei și momentul alăptării; în ceea ce privește derivații de 5-aminosalicilat, dozele trebuie limitate la sub 2 g/zi, peste această valoare putând apare diaree la sugar.

Referințe: 1) Sunanda V. Kane. The Safety of Treating IBD During Pregnancy. Medscape. May 22, 2014; 2) ECCO Guideline European evidenced-based consensus on reproduction in inflammatory bowel disease; 3) Grossesse et MICI, Michael Bougnol