Infarctul miocardic recurent dup? un sindrom coronarian acut este relativ frecvent, site îns? adesea nu este recunoscut ca atare din cauza dificult??ii de diagnostic.
Până la 1/3 din procedurile de PCI (intervenție coronariană percutană) pot fi urmate de infarct miocardic periprocedural.
Diagnosticul de reinfarctizare se pune pe baza elementelor clinice și paraclinice (EKG, enzime cardiace). Dificultatea stabilirii acestui diagnostic vine din confuzia cu modificările EKG evolutive ale infarctului inițial, extensia infarctului inițial, eșecul reperfuziei, apariția de complicații (ruptura de perete ventricular, anevrism de ventricul stâng).
Reinfarctizarea sau reocluzia se diagnostică când există o creștere cu peste 20% a biomarkerilor de necroză miocardică (CK-MB, troponină) la 2 determinări la interval de 6 ore după o scădere anterioară (ceea ce se cheamă second peak), când reapare supradenivelare ST persistentă sau undă Q patologică nouă în context de ischemie clinic manifestă (durerea fiind adesea mai severă, mai prelungită, cu prag mai scăzut). Trebuie avut în vedere că o supradenivelare ușoară de ST post-infarct poate persista în condițiile unei tahicardii sau a unui defect de cinetică parietală.
În diagnosticul diferențial se pot folosi următoarele particularități:
- eșecul reperfuziei (ocluzia persistentă) – se caracterizează prin persistența sau agravarea semnelor de ischemie (clinice, EKG, enzimatice) după tratamentul infarctului, fără apariția sindromului de reperfuzie miocardică
- ruptura de perete liber – recurența durerii și a supradenivelării de ST poate mima reinfarctizarea, însă complicația mecanică trebuie suspectată atunci când apare instabilitate hemodinamică bruscă
- sindrom coronarian acut dual – caracterizat prin existența a 2 sindroame coronariene acute, un STEMI (prin ocluzie coronariană totală) și un NSTEMI (prin ocluzie coronariană subtotală). Această combinație apare prin destabilizarea a 2 plăci de aterom și pune mari probleme terapeutice deoarece tromboliza este indicată în STEMI dar nu și în NSTEMI. Suspiciunea de sindrom coronarian acut dual trebuie ridicată atunci când un STEMI este asociat cu subdenivelare ST disporpoționată în derivațiile reciproce, sau când după o tromboliză cu succes (cu regresia supradenivelării de ST) persistă sau se agravează subdenivelarea în derivațiile reciproce (care însă nu sunt modificări reciproce în oglindă, ci expresia unui NSTEMI în acel teritoriu).
Dincolo de posibilele confuzii de diagnostic, atitudinea inițială pentru toate acestea (reinfarctizare, eșecul reperfuziei, complicații post-infarct) este efectuarea de urgență a unei angiografii coronariene.