Vitamina D se prezinta sub doua forme majore: D2 (ergocalciferol) si D3 (colecalciferol). Colecalciferolul este forma naturala a vitaminei D, ask utilizata pentru suplimentele în doze mici. Vitamina D3 este sintetizata la nivelul tegumentelor, salve ca urmare a expunerii la soare (ultraviolete B) sau obtinuta prin aportul alimentar.

În unele tari dezvoltate, laptele si produsele lactate sunt îmbogatite cu vitamina D. Laptele de mama este sarac în vitamina D, contindând un procent de 10% din totalul cantitatii aflate în laptele de vaca. Necesarul de vitamina D creste o data cu îmbatrânirea, deoarece procesul de sinteza tegumentara a acesteia intra în declin. Lotiunile de protectie si pigmentarea accentuata a pielii reduc sinteza cutanata a vitaminei D. Colecalciferolul sufera un proces de hidroxilare la nivel hepatic, în urma caruia rezulta 25 - hidroxicolecalciferolul (calcidiol). Acesta din urma este convertit la nivel renal în dihidroxicolecalciferol (1,25 (OH)2 sau calcitriol). Calcitriolul este forma activa a vitaminei D. Cea de-a doua hidroxilare, care are loc la nivel renal sub actiunea 1 alfa-hidroxilaza, este reglata de concentratia de calcitriol, PTH (parathormon) si concentratiile plasmatice de calciu si fosfor.

Acțiunile vitaminei D

Vitamina D creste absorbtia de calciu si fosfor la nivel intestinal, promovând formarea si mineraliazarea oaselor. La nivelul sistemului imun, vitamina D stimuleaza activitatea imunogenica si antitumorala si scade riscul bolilor autoimune. La nivel renal creste reabsorbtia tubulara a calciului, iar la nivelul glandelor paratiroide inhiba secretia hormonala. De asemenea, metabolitii activi ai vitaminei D, stimuleaza sinteza insulinei la nivelul pancreasului.

Vitamina D si analogii sai sunt folositi în tratamentul psoriazisului, hipoparatiroidismului, osteodistrofiei renale, cancerelor de sân, prostata sau colon, dar si în scop imunosupresiv.

Deficitul de vitamină D

Deficitul vitaminei D afecteaza mineralizarea osoasa, cu aparitia rahitismului la copii si a osteomalaciei la adulti, posibil contribuind si la dezvoltarea osteoporozei. În afara deficitului de vitamina D, rahitismul si osteomalacia pot aparea si în contextul unor afectiuni renale tubulare, acidozei metabolice cronice, hipoparatiroidismului, dietei cu continut scazut în calciu, afectiunilor ereditare (rahitismul hipofosfatemic familial), tratamentului cu medicamente care perturba procesul de mineralizare osoasa.

Deficitul de vitamina D produce hipocalcemie, care la rândul sau stimuleaza sinteza PTH-ului, cu aparitia hiperparatiroidismului. În hiperparatiroidism, creste absorbtia, mobilizarea osoasa si conservarea renala a calciului, dar creste excretia fosfatului. Nivelele serice ale calciului vor fi normale, dar mineralizarea osoasa este defectuoasa.

Prevenirea deficitului de vitamină D

În cazul deficitului de vitamina D aparut ca urmare a expunerii inadecvate la soare, tratamentul va consta în administrarea orala de vitamina D, calciu si fosfat. Preventia este posibila si usor de realizat. Beneficiile expunerii la soare pentru cresterea sintezei de vitamina D cântaresc mai mult decât riscurile cancerelor de piele, cu mentiunea ca expunerea se va face rational.

Sugarii alaptati la sân trebuie sa primeasca un supliment de vitamina D de 200 UI/zi, de la nastere pâna la împlinirea vârstei de 6 luni, când se începe diversificarea dietei. La adolescentii la risc, se recomanda administrarea intramusculara a unei doze unice de ergocalciferol. Pentru mentinerea nivelelor normale de calcidiol pe perioada iernii, se recomanda administrarea unei cantitati de 100.000 UI, toamna. DZR (doza zilnica recomandata) de vitamina D la persoanele cu vârsta cuprinsa între 51 si 70 de ani este de 400 UI, iar pentru persoanele cu vârsta mai mare de 70 de ani este de 600 UI, cu toate ca noile ghiduri recomanda consumarea unei cantitati mai mari (1000 UI/zi), în cazul vârstnicilor.

Tratamentul deficitului de vitamină D

În cazul rahitismului si osteomalaciei necomplicate, tratamentul curativ consta în administrarea orala de 1600 UI vitamina D pe zi. Valorile serice ale calcidiolului si calcitriolului încep sa creasca în decurs de 1-2 zile de la debutul tratamentului. Calciul si fosforul seric cresc, iar fosfataza alcalina scade în decurs de 10 zile de la initierea tratamentului. Începând cu a treia saptamâna de tratament, depunerile osoase de calciu si fosfor sunt suficiente pentru a putea fi observate la examenul radiologic. Dupa prima luna de tratament, dozele pot fi reduse treptat pâna la un nivel de mentinere cuprins între 400 si 600 UI/zi. Daca apare tetania, vitamina D va fi suplimentata cu saruri de calciu pe parcursul unei saptamâni.

Deoarece rahitismul sau osteomalacia cauzate de producerea inadecvata a metabolitilor vitaminei D, sunt vitamina D-rezistente, nu raspund la tratamentul care e eficient în alte forme de boala. Consultatia endocrinologica este necesara pentru stabilirea unui tratament eficient în corectarea defectului. Pacientii cu afectiuni renale necesita suplimentare cu calcitriol. Rahitismul ereditar tip I, dependent de vitamina D raspunde la administrarea orala de 1-2 micrograme calcitriol. În timp ce unii pacienti cu rahitism ereditar tip II, dependent de vitamina D raspund la cantitati foarte mari de calcitriol, altii necesita tratamente perfuzabile de lunga durata cu calciu.