Pierderea răspunsului la biologic în bolile inflamatorii intestinale

Utilizarea terapiei biologice în bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn, advice colita ulcerativ?) a adus o îmbun?t??ire semnificativ? a managementului acestor bolnavi, atât în ceea ce prive?te remisiunea clinic? cât ?i remisiunea endoscopic? (vindecarea mucosal?).

Administrarea tratamentului biologic unui pacient cu boală inflamatorie intestinală se face în 2 etape: prima este cea de inducție și a doua este cea de menținere a remisiunii.

Eșecul tratamentului cu agent biologic poate avea 2 cauze: fie lipsa de răspuns (non-răspuns primar), fie pierderea răspunsului la biologic (sau non-răspuns secundar).

Lipsa răspunsului la biologic constă în absența ameliorării clinice după inducție.

Pierederea răspunsului la biologic pe de altă parte se caracterizează prin recăderea bolii (flare-up) în perioada de menținere (întreținere), după ce s-a obținut un răspuns bun la etapa de inducție. Apare la circa 20% din pacienții care au răspuns inițial la biologic. Pierderea răspunsului la biologic poate fi legată de probleme de biodisponibilitate și farmacocinetică (apariția anticorpilor anti-infliximab, consum crescut de agent biologic în bolile severe), schimbarea mecanismului dominant a inflamației (ducând la pierderea efectului farmacodinamic), suprapunerea unei alte cauze (infecție, suprapopulare bacteriană). Evaluarea pacientului atunci când avem suspiciunea pierderii răspunsului la biologic trebuie să includă dozarea concentrației de agent biologic și a anticorpilor anti-biologic. În funcție de aceste date de farmacocinetică și de prezența altor mecanisme în declanșarea puseului de boală, se poate adopta una din următoarele strategii:

  • escaladarea dozei (când nivelul seric de medicament este scăzut, subterapeutic) sau scurtarea intervalului dintre administrări (atunci când simptomele sunt bine controlate după administrarea agentului biologic dar reapar înainte de următoarea doză)
  • schimbarea agentului biologic – cu un alt agent anti-TNF (ex. inflixmab cu adalimumab sau certolizumab) sau cu un biologic cu alt mecanism (natalizumab)
  • reinducție – repetarea etapei de inducție
  • asociere de imunosupresoare/imunomodulatoare (ex. infliximab cu azatioprină pentru prevenirea formării de anticorpi anti-infliximab)
  • țintirea factorilor de risc – renunțare la fumat (în boala Crohn)
  • terapie adjuvantă (prebiotice)
  • evaluarea prezenței complicațiilor (leziuni fibrostenotice tratate inadecvat ca leziuni inflamatorii, abcese intraabdominale, megacolon toxic) – care necesită tratament chirurgical
  • tratarea infecțiilor enterice (bacteriene, citomegalovirus, Clostridium difficile, parazitoze)

Add comment


Security code
Refresh