Oxiuroza sau enterobioza este o infec?ie parazitar?, medicine frecvent? la copiii mici, ap?rut? ca urmare a unei igiene defectuoase.
Cauze
Agentul etiologic este un parazit din clasa nematodelor, un vierme cilindric numit Enterobius vermicularis, cu denumirea populară de oxiur.
Ciclul biologic al oxiurului
Viermii adulţi colonizează intestinul subţire şi prima porţiune a colonului. După fecundare, masculul moare, iar femela rămâne în zona cecului pentru perioada maturării ouălor din uter. După trecerea perioadei de maturare, femela migrează din cec la nivelul pliurilor mucoasei anale, unde va depune ouăle. În timpul depunerii ouălor (în special în timpul nopţii), femela secretă o substanţă ce provoacă un prurit puternic. Gazda se scarpină involuntar şi va împrăştia ouăle pe haine şi pe lenjeria de pat. O parte dintre ouă va rămâne sub unghii şi pe degete. După depunerea ouălor, femela moare.
Sursa de infecţie este reprezentată de om, iar calea de infecţie este cea digestivă: igienă deficitară a alimentaţiei (alimente sau apă contaminate, mâini murdare). O altă formă de infecţie este autoinfecţia: exogenă pe cale digestivă şi endogenă. În condiţii de igienă precară, stagnarea ouălor în pliurile mucoasei anale favorizează desfacerea larvelor ce migrează ascendent pe colon până la cec unde se va produce maturarea viermelui, producându-se astfel autoinfecţia endogenă. Autoinfecţia exogenă apare în contextul unei igiene defectuoase a mâinilor după folosirea toaletei. Ouăle de pe mâini sau de sub unghii rămân viabile pentru o perioadă lungă de timp.
Simptome
În infecţiile uşoare apare disconfortul creat de depunerea ouălor pe pliurile mucoasei anale. Pruritul puternic (localizat perianal, dar si vulvar la fete, datorită migrării parazitului în regiunea genitală) poate duce la întreruperea somnului sau chiar la insomnii. În infecţiile severe, pacientul acuză dureri abdominale, scaune mucoase sau chiar diareice. Leziunile apărute în urma gratajului (scărpinatului) pot produce durere. Leziunile de la nivelul colonului sunt minore, rar apărând abcese la nivelul mucoasi şi submucoasei datorate suprainfecţiei bacteriene. Există unele cazuri când masculii penetrează mucoasa, cu apariţia unor leziuni cu infiltrate eozinofilice şi limfocitare.
Dintre complicaţiile posibile pot fi amintite: vaginita, cervicita, salpingita datorate migrării parazitului în momentul depunerii ouălor; infecţii ale tractului urinar, abcese perianale, apendicită.
Diagnostic
Diagnosticul se face prin evidenţierea ouălor. Deoarece depunerea lor are loc pe pliurile mucoasei anale, metoda de diagnostic cea mai relevantă este amprenta rectală. Se aplică o bandă adezivă în zona anală, care va fi examinată ulterior la microscop între lamă şi lamelă. Oxiurii pot fi de asemenea vizualizati în materiile fecale, având aproximativ 0,5-1cm lungime.
Tratament
Tratamentul oxiurozei constă în administrarea de albendazol sau mebendazol, două medicamente antiparazitare. Se mai poate administra piperazină sau pirantel pamoat.
Se recomandă ca tratamentele să fie aplicate tuturor persoanelor ce coabitează cu bolnavul infectat. În scop profilactic se va păstra o igienă strictă a mâinilor prin spălare si curăţire energică cu săpun, în special după folosirea toaletei.