Oncovin (vincristin) - prospect
Atenţie: Acest preparat trebuie administrat numai de către persoane cu experienţă în administrarea sulfatului de vincristină. Este foarte important ca acul sau cateterul utilizat să fie bine introdus înainte de a fi injectat sulfatul de vincristină. Rupturile tisulare la locul de introducere a acului sau cateterului pot cauza o iritaţie accentuată. Dacă apare fenomenul de extravazare, injecţia trebuie oprită imediat, iar cantitatea rămasă din doza respectivă trebuie injectată în altă venă. Injecţii locale cu hialuronidază şi aplicarea la locul respectiv de comprese călduţe ajută la dispersarea medicamentului, reducând senzaţia de disconfort şi posibilitatea de apariţie a celulitei. Administrarea intratecală (intrarahidiană) a sulfatului de vincristină poate provoca moartea Numai pentru uz intravenos. A se vedea capitolul "Precauţii" pentru tratamentul pacienţilor cărora li se administrează sulfat de vincristina intratecal.
Descriere: Sulfatul de vincristina este sarea unui alcaloid obţinută din florile unei plante medicinale comune - brebenocul (Vinca rosea Linn). Cunoscută la început sub numele de leucocristina, a mai fost numită şi LCR sau VCR. Formula empirică a sulfatului de vincristina este: C46H56O10 H2SO4. Are greutatea moleculară de 923,04. Sulfatul de vincristină este o pulbere albă spre alb transparent. Este solubil în alcool metilic, uşor solubil în apă, dar puţin solubil în alcool etilic. În etanol 98%, sulfatul de vincristină are un spectru ultraviolet, cu maxima la 221 nm.
Prezentare: Fiolele conţin fie 1 mg (1,08 micromol) sulfat de vincristină şi 10 mg lactoză, ori 5 mg de sulfat de vincristină şi 50 mg lactoză. Fiecare tip de fiolă este comercializat într-un pachet împreună cu o soluţie pentru diluţie (clorură de sodiu), 10 ml, conţinând 90 mg clorură de sodiu, cu 0,9% alcool benzilic, ca şi conservant.
Farmacologie clinică: Mecanismul de acţiune a sulfatului de vincristină rămâne sub investigaţie. Mecanismul de acţiune a sulfatului de vincristină a fost legat de inhibiţia formării de microtubi în fusul mitotic, rezultând oprirea diviziunii celulelor în stadiul de metafază. Leucemia sistemului nervos central a fost prezentă la pacienţii care făceau terapie cu bune rezultate cu sulfat de vincristină. Acest lucru arată că sulfatul de vincristină nu penetrează bine în lichidul cerebrospinal. Studii farmacocinetice efectuate la pacienţii cu cancer au arătat un mecanism trifazic de descompunere în ser imediat după injectarea intravenoasă. Timpul de înjumătăţire iniţial, mijlociu şi terminal este de 5 minute, 2,3 ore şi, respectiv, 85 ore; oricum, timpul de înjumătăţire terminal la oameni este de 19-155 ore. Ficatul este cel mai important organ excretor la oameni şi animale: aproximativ 80% dintr-o doză de vincristină injectată apare în fecale şi 10 până la 20% apare în urină. În 15-30 minute după injecţie, 90% din cantitatea de medicament este distribuită din sânge în ţesuturi, unde rămâne fixat, dar nu legat ireversibil. Principiile actuale ale chimioterapiei implică utilizarea simultană a mai multor agenţi. În general, fiecare agent utilizat are propriul grad de toxicitate şi propriul mecanism de acţiune, aşa încât utilizarea lor combinată să nu ducă la un grad de toxicitate crescută. Este foarte puţin probabil să se obţină rezultate la fel de bune utilizând metoda agentului unic de tratament. Ca urmare, sulfatul de vincristină este adesea ales ca element al unui tratament polichimioterapeutic, datorită lipsei semnificative de supresie a măduvei spinale (în limitele dozei recomandate) şi datorită toxicităţii clinice reduse (neuropatie). A se citi "Dozare şi mod de administrare", pentru posibile creşteri ale toxicităţii când produsul este folosit în terapii combinate.
Indicaţii: Sulfatul de vincristină este indicat în leucemia acută. S-a demonstrat că sulfatul de vincristină este bun în combinaţii cu alţi agenţi oncolitici în: boala Hodgkin, limfoame maligne non-hodgkiniene (limfocitar, mixt, histiocitar, nediferenţiat, nodular şi de tip difuz), rabdomiosarcoame, neuroblastoame, tumoră Wilms, sarcom osteogenic, mycosis fungoides, sarcom Ewing, cancer de sân, melanom malign, carcinom pulmonar şi tumori ginecologice ale copilăriei. În ultimii ani, tratamente cu agenţi multipli au fost dezvoltate în tratarea variatelor boli maligne prezente la copii. Copiii prezentând neuroblastom, sarcom osteogenic, sarcom Ewing, rabdomiosarcom, tumori Wilms, boală Hodgkin, limfoame non-hodgkiniene, carcinom embrionar ovarian şi rabdomiosarcom uterin sunt potenţiali candidaţi ai acestor tratamente polichimioterapice. Este necesară o cooperare foarte strânsă între oncologi, pediatri, radiologi şi chirurgi pentru a se obţine cele mai bune rezultate posibile. Pacienţii care prezintă purpură trombocitopenică idiopatică ca urmare a unei splenectomii şi a tratamentului de scurtă durată cu steroizi adrenocorticali pot răspunde la sulfatul de vincristină, dar medicamentul nu este recomandat ca tratament iniţial al acestor boli. Dozele săptămânale recomandabile de sulfat de vincristină, administrate timp de 3 - 4 săptămâni, au dus la remisiune permanentă la unii pacienţi. Dacă nu se obţine nici un rezultat după 3-6 doze, este foarte puţin probabil să se mai obţină rezultate prin mărirea dozei sau prin continuarea tratamentului.
Contraindicaţii: Pacienţilor cu forme demielinizante ale sindromului Charcot-Marie-Tooth nu li se va administra sulfat de vincristină. Foarte multă atenţie trebuie acordată condiţiilor prezentate la capitolele "Atenţie" şi "Precauţii". Atenţie sporită Acest preparat se utilizează numai intravenos. Trebuie administrat numai de persoane cu experienţă în administrarea sulfatului de vincristină. Administrarea intratecală de sulfat de vincristină poate provoca moartea. Seringile conţinând acest produs trebuie să poarte menţiunea: "Atenţie: numai pentru uz intravenos". Tratamentul pentru pacienţii cărora li s-a administrat sulfat de vincristină intratecal (intrarahidian) a inclus înlăturarea imediată a lichidului spinal şi spălături cu soluţie lactată Ringer, cât şi cu alte soluţii şi, totuşi, nu a putut preveni paralizia şi moartea. Într-un singur caz, paralizia progresivă la un adult a fost oprită prin următorul tratament, iniţiat imediat dupa injectarea intratecală: S-a aspirat, în limitele siguranţei, lichid spinal pe cât de mult s-a putut pe cale lombară. Spaţiul subarahnoid a fost spălat cu soluţie lactată Ringer, perfuzată continuu printr-un cateter în ventriculul cerebral lateral, cu o viteză de 150 ml/oră. Fluidul a fost înlăturat pe cale lombară. Plasma proaspătă păstrată la rece, 25 ml, diluată într-un litru de soluţie lactată Ringer, a fost perfuzată printr-un cateter în ventriculul cerebral, cu o viteză de 75 ml/oră, cu înlăturarea ei pe cale lombară. Rata perfuziei a fost ajustată pentru a menţine nivelul proteic în lichidul spinal la 150 mg/100 ml. S-au administrat intravenos 10 g de acid glutamic, timp de 24 de ore, urmat de 500 mg, de 3 ori pe zi, pe cale bucală, timp de o lună sau până când disfuncţia neurologică este stabilizată. Nu se ştie exact care este rolul acidului glutamic în cadrul acestui tratament şi utilizarea lui poate să nu fie esenţială.
Sarcină şi alăptare: Sulfatul de vincristină poate produce leziuni fătului când acesta este administrat femeilor gravide. Administrarea sulfatului de vincristină femelelor de şoareci şi hamsteri a produs o resorbţie de 23% până la 85% a fetuşilor, iar la cei care au trăit au apărut malformaţii fetale. Cinci maimuţe au primit o doză unică de sulfat de vincristină între zilele 27 şi 34 ale sarcinii; trei dintre feţi au fost născuţi normal la termen, iar alţi doi feţi viabili au prezentat malformaţii grave. La anumite specii de animale, sulfatul de vincristină poate induce teratogeneză, cât şi moarte embrionară chiar la doze netoxice pentru animalul gestant. Nu există studii adecvate şi bine controlate în ceea ce priveşte femeia gravidă. Dacă acest medicament este folosit în timpul sarcinii sau pacienta rămâne gravidă în timpul tratamentului, trebuie să fie pusă în gardă asupra a ceea ce se poate întâmpla. Femeile trebuie sfătuite în acest caz să evite să rămână gravide în acestă situaţie.
Precauţii: Generale: Nefropatia urică acută care poate să apară după administrarea unor agenţi oncolitici se pare că este prezentă şi în cazul tratamentului cu sulfat de vincristină. Dacă apar leucopenie sau o complicaţie infecţioasă, administrarea următoarei doze de vincristină trebuie făcută cu foarte mare atenţie. Dacă leucemia sistemului nervos central este diagnosticată, pot fi necesari agenţi suplimentari, întrucât sulfatul de vincristină nu trece bariera hematoencefalică în cantităţi adecvate. O atenţie deosebită trebuie acordată dozajului şi efectelor secundare neurologice, mai ales dacă sulfatul de vincristină este administrat pacienţilor cu boli neuromusculare preexistente şi când sunt utilizate şi alte medicamente cu potenţial neurotoxic. Dispneea acută şi bronhospasmul au fost raportate ca rezultate ale administrării alcaloizilor vinca. Aceste reacţii sunt în general prezente când alcaloizii vinca sunt administraţi împreună cu mitomicina-C şi poate fi nevoie de un tratament urgent, mai ales dacă există şi disfuncţii pulmonare. Instalarea acestor reacţii poate să apară la câteva minute sau după câteva ore de la administrarea alcaloidului vinca şi poate apărea şi la două săptămâni după doza de mitomicină. Poate să apară şi dispnee progresivă, cu necesitatea unei terapii cronice. În acest caz sulfatul de vincristină nu trebuie readministrat. Trebuie avută foarte multă grijă pentru a evita contaminarea ochiului cu sulfat de vincristină. Dacă o asemenea contaminare apare accidental, se poate produce o iritaţie severă (sau, dacă medicamentul a fost administrat sub presiune, chiar ulceraţii ale corneei). Ochiul trebuie spălat imediat cu multă grijă. Teste de laborator: Pentru că toxicitatea clinică dependentă de doză se manifestă ca neurotoxicitate, evaluarea clinică (ex: istoric, examen fizic) este necesară pentru a detecta nevoia de modificare a dozajului. După administrarea sulfatului de vincristină, unii pacienţi pot prezenta o scădere a numărului de leucocite sau de plachete, mai ales când tratamente anterioare sau boala în sine au redus funcţiile măduvei spinării. Deci, o numărare completă a celulelor sanguine trebuie făcută înainte de administrarea fiecărei doze. Creşterea acută a nivelului acidului uric poate apărea în timpul inducerii remisiunii bolii în leucemia acută; deci, aceste nivele trebuie determinate frecvent în timpul primelor 3-4 săptămâni ale tratamentului sau trebuie luate măsuri adecvate pentru a preveni nefropatia urică. Laboratorul care realizează aceste teste trebuie controlat pentru a se determina limitele valorilor normale. Carcinogeneză, mutageneză, sterilitate: Nici în teste de laborator in vivo, nici in vitro nu s-a demonstrat efectul mutagen al acestui produs. După tratamentul numai cu sulfat de vincristină în cazul bolilor maligne nu a fost studiată fertilitatea la oameni. Rapoartele clinice, atât la femeile, cât şi la bărbaţii care au făcut chimioterapie cu agenţi multipli ce includ şi sulfatul de vincristină, arată ca azoospermia şi amenoreea pot să apară la pacienţii care au depăşit pubertatea. Însănătoşirea a apărut numai după mai multe luni de la terminarea chimioterapiei şi numai la unii pacienţi. Când acelaşi tratament este administrat pacienţilor în perioada prepuberală, atunci rezultatul probabil este azoospermia şi amenoreea permanentă. Pacienţii care fac chemoterapie cu sulfat de vincristină în combinaţie cu alte medicamente anticanceroase, care se ştie că sunt carcinogenice, au dezvoltat forme maligne secundare. Contribuţia sulfatului de vincristină în dezvoltarea acestor forme maligne secundare nu a fost determinată. Nu există nici o dovadă de carcinogenitate după administrarea intraperitoneală a sulfatului de vincristină la şobolani şi şoareci, chiar dacă acest studiu a fost limitat.
Interacţiuni medicamentoase: Administrarea simultană orală sau intravenoasă a fenitoinei şi chimioterapiei antineoplazice combinate, care include sulfatul de vincristină, a fost incriminată în reducerea nivelului în sânge al anticonvulsivantului şi în creşterea posibilităţii unui atac. Ajustarea dozajului trebuie bazată pe monitorizarea nivelului sanguin. Contribuţia sulfatului de vincristină în această interacţiune nu este sigură. Această interacţiune ar putea fi rezultatul unei absorbţii reduse de fenitoină şi al creşterii ratei de metabolizare şi eliminare a fenitoinei.
Sarcină şi alăptare: Nu se ştie dacă acest medicament ar fi excretat în laptele matern. Pentru că multe medicamente sunt excretate în laptele uman şi din cauza unor reacţii adverse extrem de grave care pot apărea datorită sulfatului de vincristină la sugari, trebuie luată hotărârea fie de a se opri alăptarea, fie tratamentul, luând în considerare însă importanţa tratamentului pentru mamă.
Reacţii adverse: Înainte de a utiliza acest medicament, pacienţii şi/sau părinţii lor sau tutorii trebuie preveniţi asupra reacţiilor adverse nedorite. În general, reacţiile adverse sunt reversibile şi legate de dozaj. Cea mai des întâlnită reacţie este căderea părului; reacţiile adverse care creează cele mai multe probleme sunt cele de origine neuromusculară. Când se folosesc doze unice săptămânale, pot apărea reacţii adverse ca: leucopenia, durerea nevritică şi constipaţia, dar sunt de scurtă durată (mai puţin de 7 zile). Când dozajul este micşorat, aceste reacţii se reduc sau pot chiar să dispară. Aceste reacţii devin severe în cazul în care cantitatea de medicament este împărţită în doze. Aceste reacţii adverse, cum ar fi căderea părului, afectarea senzorială, parestezia, mersul stepat, tulburările de mers, pierderea reflexelor tendinoase profunde, slăbirea musculară, pot persista cel puţin pe durata terapiei. Deşi majoritatea acestor simptome dispar după 6 săptămâni de la încheierea tratamentului, unele dificultăţi neuromusculare pot persista perioade mai lungi la unii pacienţi. Creşterea părului poate apărea chiar în timpul tratamentului. Au fost raportate următoarele reacţii adverse: Hipersensibilitate: Cazuri foarte rare de reacţii alergice, cum ar fi şoc anafilactic, erupţii şi edeme, legate temporar de tratamentul cu vincristină, în cazul pacienţilor care primesc acest medicament ca pe un component al chimioterapiei multiple. Gastrointestinale: Pot să apară: constipaţie, colici abdominale, pierdere în greutate, greaţă, vărsături, ulceraţii bucale, diaree, ileus paralitic, necroză intestinală şi/sau perforaţie şi anorexie. Constipaţia poate lua forma impactului asupra colonului superior, iar la examenul clinic rectul poate fi gol. Durerile abdominale sub formă de colici, asociate cu un rect golit pot conduce medicul la o concluzie greşită. O radiografie abdominală este folositoare în demonstrarea acestei situaţii. Toate cazurile au răspuns la clisme şi laxative. Un regim profilactic de rutină împotriva constipaţiei este recomandat pentru toţi pacienţii trataţi cu sulfat de vincristină. Ileusul paralitic (care mimează abdomenul chirurgical) poate să apară în special la copii mici. Ileusul va retroceda dacă se va întrerupe temporar tratamentul cu sulfat de vincristină şi se va urma un tratament simptomatic. Genitourinare: Pot să apară poliuria, disuria şi retenţia de urină datorată atoniei vezicii urinare. Administrarea altor medicamente cunoscute că dau retenţie urinară (în special la bătrâni) ar trebui, dacă este posibil, să se întrerupă, cel puţin în primele zile în care se administrează sulfatul de vincristină. Cardiovasculare: Pot să apară hipertensiunea şi hipotensiunea. Tratamentul chimioterapic combinat, care a inclus şi sulfatul de vincristină, când este aplicat pacienţilor trataţi anterior cu radiaţii mediastinale, a fost asociat cu boli coronariene şi infarctul miocardic. Nu s-a stabilit o cauzalitate. Neurologice: În mod frecvent, există o dezvoltare a reacţiilor adverse neuromusculare. Iniţial se întâlnesc numai scăderea sensibilităţii senzoriale şi parestezii. Odată cu terminarea tratamentului apare durerea nevritică, iar mai târziu dificultăţi motorii. Nu există informaţii asupra vreunui agent care să atenueze manifestările neuromusculare apărute în urma tratamentului cu sulfat de vincristină. Pierderea reflexelor tendinoase profunde, mersul târât, ataxia şi paralizia au mai fost raportate după administrarea prelungită. Manifestări nervoase craniene, incluzând pareze izolate şi/sau paralizia muşchilor controlaţi de nervii cranieni motori pot apărea în absenţa dificultăţilor motorii în alte zone; muşchii extraoculari şi laringieni nu sunt implicaţi. Pot să apară dureri maxilare, dureri faringiene, parotidiene, dureri de oase, de spate şi mialgii; aceste dureri pot fi foarte severe. La unii pacienţi pot să apară convulsii asociate de obicei cu hipertensiunea. Pulmonare: Vezi “Precauţii”. Endocrine: Foarte rar s-a observat la pacienţii trataţi cu sulfat de vincristină apariţia unui sindrom datorat secreţiei modificate a hormonului antidiuretic. Sindromul este caracterizat prin excreţia crescută de sodiu în urină şi prezenţa hiponatremiei; bolile renale sau adrenale, hipotensiunea, deshidratarea, azotemia şi edemele sunt absente. Dacă se scade raţia de lichid, situaţia se îmbunătăţeşte în cazul hiponatremiei şi al eliminării renale de sodiu. Hematologice: Sulfatul de vincristină nu are nici un efect semnificativ asupra plachetelor sanguine sau hematiilor. Depresii serioase ale măduvei spinării nu apar ca urmare a administrării dozelor limită. Oricum, au fost raportate anemia, leucopenia şi trombocitopenia. Dacă trombocitopenia apare în timpul tratamentului cu sulfat de vincristină, situaţia se poate îmbunătăţi înainte de vindecarea medulară. Piele: Au fost raportate alopecia şi erupţiile cutanate. Altele: Au apărut uneori febra şi durerile de cap.
Supradozare: Efectele secundare care apar ca urmare a tratamentului cu sulfat de vincristină sunt în directă corelaţie cu dozele administrate. La copii sub 13 ani, administrarea unor doze de 10 ori mai mari decât cele recomandate a fost letală. Simptome severe pot apărea la această grupă de pacienţi la dozaje de 3-4 mg/m2. La adulţi manifestarea unor simptome mai severe apare după doze unice de 3 mg/m2 sau mai mult (vezi "Reacţii adverse"). Deci, la pacienţii cărora li se administrează doze mai mari decât cele recomandate, este de aşteptat apariţia unor reacţii adverse exagerate. Un tratament suplimentar, ca urmare a unor asemenea manifestări, trebuie să cuprindă: prevenirea efectelor secundare rezultate din secreţia insuficientă de hormon antidiuretic (tratamentul preventiv trebuie să includă restricţii ale aportului de lichide şi administrarea unui diuretic care să influenţeze funcţia ansei Henle şi a tubilor distali); administrarea de anticonvulsivante; clisme sau purgative pentru a preveni ileusul (în unele cazuri, poate fi necesară decompresia tractului gastrointestinal); monitorizarea sistemului cardiovascular; numărătoarea zilnică a celulelor sanguine pentru ghidarea în cazurile în care este necesară transfuzia de sânge. În experienţele făcute pe şoareci sănătoşi, s-a observat că acidul folinic are efect protector la subiecţii cărora le-au fost administrate doze letale de sulfat de vincristină (Cancer Res 1963;23:1390). Au existat şi cazuri izolate unde acidul folinic a fost de ajutor după o supradoză de sulfat de vincristină. Se crede că 100 mg de acid folinic trebuie administrate intravenos, din trei în trei ore, timp de 24 de ore, şi apoi din 6 în 6 ore, pentru cel puţin încă 48 de ore. Din punct de vedere teoretic (bazându-ne pe date farmacocinetice), nivelul tisular de sulfat de vincristină rămâne ridicat cel puţin 72 de ore. Tratamentul cu acid folinic nu elimină necesitatea aplicării măsurilor de tratament suplimentar sus menţionate. Cea mai mare parte dintr-o doză intravenoasă de sulfat de vincristină este excretată în bilă, după ce a fost legată o perioadă scurtă de timp la nivelul ţesuturilor. Efectele secundare devin foarte puternice în cazul pacienţilor cu afecţiuni hepatice şi acest lucru este suficient pentru a scădea secreţia biliară (Vezi "Farmacologie clinică"). Pentru că numai cantităţi extrem de mici de medicament apar în dializat, hemodializa nu este recomandabilă în cazurile de supradoză. Efecte secundare de o severitate crescută pot să apară la pacienţii cu boli hepatice, destul de grave încât să ducă la scăderea excreţiei biliare. S-a demonstrat o excreţie crescută în fecale a sulfatului de vincristină, administrat parenteral, la câinii trataţi în prealabil cu colestiramină. Nu există date clinice publicate în legatură cu utilizarea colestiraminei ca antidot la oameni. Nu există date clinice publicate în legătură cu rezultatele ingestiei orale de vincristină. Dacă apare ingestia orală de vincristină trebuie făcută evacuarea gastrică. Evacuarea trebuie urmată de administrarea orală de cărbune medicinal şi purgativ.
Dozare şi administrare: Acest preparat se foloseşte numai pentru uz intravenos (vezi "Atenţie"). Manifestările neurotoxice sunt direct proporţionale cu doza administrată. Foarte multă grijă trebuie acordată calculării şi administrării dozelor de sulfat de vincristină, pentru că supradoza poate duce la efecte extrem de grave sau chiar letale. Aveţi grijă Este extrem de important ca acul şi cateterul să fie bine introduse înainte de a fi injectat sulfatul de vincristină. Rupturile de ţesuturi la locul de introducere a acului sau cateterului pot cauza o iritaţie accentuată. Dacă apare fenomenul de extravazare, injectarea trebuie oprită imediat şi cantitatea rămasă din doza respectivă trebuie injectată în altă venă. Injecţii locale cu hialuronidază şi aplicarea la locul respectiv de comprese calde duc la reducerea senzaţiei de disconfort şi reduc posibilitatea de producere a celulitei. Sulfatul de vincristină trebuie injectat prin ace sau catetere intacte, care să permită o curgere continuă a substanţei. Trebuie urmărit cu multă atenţie să nu apară rupturi sau umflături în timpul administrării (vezi "Atenţie"). Soluţia poate fi injectată fie direct în venă sau printr-un tub perfuzor (vezi "Interacţiuni medicamentoase"). Injecţia de sulfat de vincristină trebuie facută în intervalul de 1 minut. Medicamentul este administrat intravenos, o dată pe săptămână. Vincristina sulfat trebuie diluată utilizând soluţia injectabilă de clorură de sodiu. Soluţia de vincristină sulfat poate fi păstrată la frigider 14 zile fără să-şi piardă eficacitatea. Vincristina sulfat poate fi diluată şi în apă distilată sau soluţie fiziologică. Oricare dintre aceşti dizolvanţi este utilizat, concentraţia finală recomandată trebuie să fie de 0,01-1,0 mg/ml. Doza uzuală de vincristină sulfat pentru copii este de 2 mg/m2. Pentru copii care cântăresc 10 kg sau mai puţin, doza iniţială trebuie să fie de 0,05 mg/kg, administrată o data pe săptămână. Doza uzuală de vincristină sulfat pentru adulţi este de 1,4 mg/m2. O reducere de 50% a dozei de vincristină sulfat este recomandată pentru pacienţii având o valoare a bilirubinei peste 3 mg/100ml. Sulfatul de vincristină nu trebuie administrat în timpul terapiei cu radiaţii pe ţinte care includ şi ficatul. Când sulfatul de vincristină este utilizat în combinaţie cu L-asparaginaza, sulfatul de vincristină trebuie administrat cu 12-24 ore înainte de administrarea enzimei, pentru a minimaliza toxicitatea; administrarea L-asparaginazei înaintea sulfatului de vincristină poate reduce eliminarea hepatică a sulfatului de vincristină. Sulfatul de vincristină nu trebuie diluat în soluţii care cresc sau scad nivelul pH-ului în afara limitelor 3,5 - 5,5. Sulfatul de vincristină nu trebuie amestecat cu altceva decât cu soluţie fiziologică sau soluţie de glucoză. Ori de câte ori flaconul permite, produsul trebuie inspectat vizual înainte de administrare, urmărind existenţa unor particule sau unele decolorări ale soluţiei. Trebuie luate în considerare procedeele cele mai potrivite pentru a mânui şi arunca medicamentele anticanceroase. Au fost publicate unele sfaturi în legătură cu acest subiect. Nu s-a ajuns la un acord în ceea ce priveşte necesitatea şi utilitatea acelor măsuri.
Informaţii speciale în legatură cu păstrarea medicamentului când se scoate o doză de vincristina din containerul original, de exemplu o seringă conţinând o anumită doză: trebuie neapărat să se împacheteze containerul cu substanţa într-o hârtie pe care să se scrie următoarele: "Nu despachetaţi până în momentul injectării. Administrarea intrarahidiană este fatală. Numai pentru uz intravenos. (Vezi "Atenţie").
Condiţii de păstrare: Se va păstra la frigider.