Ochiul normal sau emetrop presupune formarea imaginii obiectelor pe retin?. Aceast? refrac?ie normal? este rezultatul unui ax normal al globului ocular ?i a unui sistem de lentile (cornee, thumb cristalin) de putere dioptric? normal?.
La o mare parte din populaţie, ochii nu sunt emetropi, prezentând vicii de refracţie. În cazul persoanelor cu vicii de refracţie, imaginea nu se formează pe retină, deci nu este văzută clar.
Miopia reprezintă un viciu de refracţie ce constă în formarea imaginilor obiectelor în faţa retinei. Persoanele mioape nu văd clar la depărtare. Miopia apare la persoanele la care axul anteroposterior al ochiului este mai mare decât cel normal de 24 mm (ochi mai mari – miopie de ax) şi la cele la care puterea de refracţie a lentilelor ochiului este mai mare de 65D (dioptru ocular prea puternic – miopie de indice). Miopia se corectează cu lentile sferice divergente sau concave (cu minus). Cea mai frecventă complicaţie a miopiei este dezlipirea de retină (ochiul este mai mare, astfel că retina trebuie să tapeteze o suprafață mai mare, se întinde, se subțiază și se poate rupe mai ușor), de aceea la gravidele cu miopie forte se recomandă practicarea naşterii prin cezariană, pentru a preveni această complicaţie (mai ales că miopia se agravează în sarcină). Miopia este încadrată ca fiind mică (sub – 3D), medie (între –3 și –6D), mare (între –6 și –8D) și forte (peste –8D). La copii, miopia netratată se asociază cu strabism divergent.
În cazul hipermetropiei, imaginea obiectelor se formează în spatele retinei, persoanele suferind de hipermetropie neputând vedea clar obiectele din apropiere, dar nici pe cele din depărtare. Din acest motiv hipermetropii își folosesc mereu acomodația pentru a putea vedea clar obiectele și în timp poate apărea astenopie acomodativă (oboseala ochiului în a bomba cristalinul pentru a regla puterea de refracție). La hipermetropi imaginea se formează în spatele retinei deoarece fie axul anteroposterior al ochiului este mai mic decât cel normal (ochi mai mici – hipermetropie de ax) fie puterea de refracţie a ochiului este mai mică (hipermetropie de indice). Hipermetropia se corectează cu lentile sferice convergente sau convexe (cu plus). Ochiul hipermetrop este predispus la apariția glaucomului un unghi închis. Hipermetropia este clasificată ca fiind mică ( sub +3D), medie (+4-6 D) sau mare (peste +6D). La copii, hipermetropia necorectată poate produce strabism convergent.
Anizometropiile miopice sau hipermetropice (diferență de dioptrii între cei 2 ochi) nediagnosticate și netratate în copilărie pot duce la ambliopie (“ochi leneș”).
Determinarea viciilor de refracție se face prin stabilirea refracției oculare cu ajutorul autorefractometrului computerizat. Înaintea examinării la autorefractometru se recomandă instilarea de cicloplegice (care paralizează acomodația) pentru a elimina posibilitatea unui rezultat fals datorită acomodației și pentru a produce midriză, care ușurează măsurătoarea.
Viciile de refracţie se pot corecta cu ochelari sau lentile de contact. În cazul în care miopia sau hipermetropia asociază astigmatism, corecţia se va face cu lentile cilindrice. Corecţia permanentă a miopiei se poate face chirurgical (keratotomie radiară – se practică incizii pe fața anterioară a corneei pe 90% din grosimea sa, fără porțiunea centrală de 3 mm cât e diametrul normal al pupilei – astfel corneea se aplatizează și scade puterea de refracție, vindecând miopia) sau prin fotoablație cu laser-excimer (selectarea pacienților care pot beneficia de tratament laser se face în funcție de grosimea corneei, datorită riscului de subțiere excesivă și ectazie a acesteia). Dacă pentru miopie se practică ablație centrală, în cazul hipermetropiei ablația se face lateral (slăbirea laterală duce la bombarea anterioară a corneei cu scăderea razei de curbură în centru, creșterea dioptriilor și vindecarea hipermetropiei); în acest caz nu se mai pune problema grosimii corneei deoarece în periferie corneea este mai groasă (0.7-1 mm) decât în porțiunea centrală (0.5 mm). Viciile de refracție pot fi tratate și prin implante refractive de lentile în ochi (ICL, intraocular contact lens) – lentile intracorneene pentru hipermetropii, sau prin extracția cristalinului transparent (clear lens extraction/exchange) – și înlocuirea cu un cristalin artificial de putere mai mică în miopie.