Neisseria meningitidis face parte din grupul Neisseria alaturi de N. gonorrhoeae fiind cele 2 specii patogene ale grupului.
TIPURI
Pe baza antigenului capsular, s-au descris 9 grupuri serologice (serotipuri): A, B, C, X, Y, Z, 29c, L si W-135. Toate grupurile sunt patogene, dar patogenitatea cea mai mare o are grupul A. Grupul B nu este puternic imunogenic, deoarece capsula acestuia contine acid polineuraminic, nerecunoscut ca substanta non-self de catre gazda.
EPIDEMIOLOGIE
Sursa este reprezentata de omul bolnav, calea de transmitere este doar cea directa, prin secretii nazale sau picaturi Pflugge, deoarece meningococul este foarte sensibil în mediul extern. Receptivitatea e maxima la copii si adolescenti, în sezonul rece.
MORFOLOGIE
Sunt coci Gram negativi reniformi, dispusi în diplo, înconjurati de o microcapsula, imobili, nesporulati.
CARACTERE BIOCHIMICE SI DE CULTURÃ
Este un germen oxidazo-pozitiv, elaborarea ozidazei punându-se în evidenta astfel: colonia bacteriana se pune pe o hârtie de filtru ce contine un anumit indicator de culoare. Daca bacteriile sunt oxidazo-pozitive, culoarea indicatorului va vira din rosu în negru. Meningococul, spre deosebire de gonococ, are proprietatea biochimica de a fermenta maltoza.
Este o specie pretentioasa, care necesita medii de cultura speciale (mediu îmbogatit Muller-Hinton; daca se adauga si antibiotic la care meningococul e rezistent, mediul devine selectiv). Mediul poate fi solid (geloza) sau lichid (bulion). O concentratie a dioxidului de carbon de 5-10% este favorabila dezvoltarii acestei bacterii. Pe mediu lichid, meningocoul formeaza colonii de tip S, iar pe mediu solid, formeaza colonii mici, nehemolitice, cu margini neregulate.
Meningococul este o bacterie stenoterma, rezistând la variatii mici de temperatura (temperatura optima este de 37 grade Celsius).
REZISTENTÃ
Meningococii sunt o categorie de microbi putin rezistenta, fiind distrusi rapid de dezinfectante si antiseptice obisnuite. Sunt sensibili la augmentin antibiotice, medicamentul de electie pentru tratarea infectiilor meningococice fiind penicilina.
ANTIGENE
- Antigene somatice: antigenul capsular si antigenul O din perete.
- Antigene solubile: endotoxina, care se elibereaza dupa moartea germenului, prin autoliza.
BOLI PRODUSE DE MENINGOCOC
Cea mai frecventa infectie produsa de meningococ este cea cu localizare nazala. În cazurile rare, meningococul poate disemina pe cale hematogena la nivelul meningelui si poate produce inflamatia acestuia (meningita sau meningococemia). Tot pe cale hematogena, meningococul poate ajunge la nivel plamânilor, endocardului sau articulatiilor mari. Bolile meningococice sunt: rinita, sinuzita, faringita si meningita epidemica meningocica.
Sindromul Waterhouse-Friderichsen reprezinta socul endotoxic cauzat de meningococ, care provoaca decesul pacientului în 3 zile printr-o forma de meningita fulminanta. Se manifesta printr-o vasodilatatie generalizata si cresterea permeabilitatii vasculare, ajungându-se pâna la extravazarea hematiilor în tesuturi.
DIAGNOSTIC DE LABORATOR
Se face doar diagnostic bacteriologic, datorita necesitatii stabilirii cât mai precoce a diagnosticului. Pentru efectuarea acestuia este necesara recoltarea produsului patologic: LCR, exudat nazal sau faringian. Se efectueaza frotiuri si se coloreaza Gram si cu albastru de metilen. În coloratia Gram, meningococii apar rosii, fiind Gram negativi. Coloratia albastru de metilen este folosita pentru observarea germenilor intracelulari, colorati în albastru.
Pentru detectarea directa a antigenului în LCR, se poate folosi latex aglutinarea sau coaglutinarea.
TRATAMENT
Tratamentul consta în administrarea unor cantitati mari de penicilina, care sa traverseze bariera hemato-encefalica. În cazul antibioticorezistentei se va practica antibiograma.
Antibioterapia profilactica se aplica doar în cazul persoanelor care vin în contact cu purtatorii bacteriei. Imunizarea profilactica este reprezentata de administrarea intradermica sau subcutanata a unui vaccin anti-meningococic monovalent sau polivalent (A, C, Y, W), dupa vârsta de 3 luni (pentru grupul A).