Chistele de pancreas sunt formatiuni cu continut lichidian dezvoltate la nivelul parenchimului pancreatic. Ele sunt adesea diagnosticate incidental, cu ocazia efectuarii unei investigatii imagistice (CT,RM) pentru alte motive. Frecventa chistelor de pancreas creste odata cu vârsta.

Leziunile chistice pancreatice sunt clasificate în colecții inflamatorii, chiste non-neoplazice și neoplasme chistice pancreatice. Importanța evaluării unui chist pancreatic și încadrarea într-una din aceste categorii constă în stabilirea riscului de malignitate, funcție de care se stabilește și atitudinea terapeutică. Astfel, chistele non-neoplazice necesită tratament doar dacă sunt simptomatice, pe când neoplasmele chistice pancreatice au potențial malign și trebuie rezecate. Factorii asociați cu risc de malignitate sunt dimensiunea peste 3 cm, prezența unui nodul solid în interiorul chistului, ductul pancreatic dilatat și tipul chistului (chistul seros are risc scăzut de malignitate, pe când neoplasmele chistice mucinoase sau tumorile mucinoase papilare intraductale au risc moderat-crescut).

Chistele pancreatice pot apărea izolat sau asociate unor boli precum boala von Hippel-Lindau sau boala polichistică renală.

Semne și simptome

Chistele pancreatice pot fi asimptomatice sau se pot manifesta cu durere abdominală, masă palpabilă epigastric, obstrucție în evacuarea gastrică sau obstrucție biliară (icter).

Diagnosticul chistelor pancreatice

Caracterizarea chistelor pancreatice se face prin rezonanță magnetică cu secvență de colangiopancreatografie (colangioRM). Pentru chistele care prezintă caracteristici de risc se recomandă ecoendoscopie cu puncție fin aspirativă (FNA) și analiza lichidului intrachistic pentru citologie, dozarea antigenului carcinoembrionar (CEA) și a amilazei, precum și markeri moleculari (KRAS, GNAS, VHL, CTNNB1).

Tipuri de chiste pancreatice

Chistadenomul seros

• frecvență mai mare la femei față de bărbați
• leziune bine demarcată formată din multiple microchiste, aspect de fagure de miere (honeycomb)
• cicatrice centrală patognomonică
• aspirat adesea sangvinolent, cu celule bogate în glicogen, CEA scăzut
• potențial malign scăzut
• tratament: rezecție dacă este simptomatic

Neoplasmul chistic mucinos

• leziune macrochistică septată, localizată la nivelul corpului sau cozii de pancreas, cu calcificări periferice
• apare aproape exclusiv la femei
• aspirat vâscos, cu celule columnare bogate în mucină, CEA crescut (>200 ng/ml)
• atunci când există nodul solid intrachistic, puncția fin-aspirativă trebuie țintită la acest nivel  
• potențial malign semnificativ
• tratament: rezecție

Tumora mucinoasă papilară intraductală (IPMN)

• distribuție egală pe sexe
• dilatație segmentară sau globală a ductului pancreatic principal sau a ductelor secundare, cu prezența de noduli murali (realizând 2 subtipuri – IPMN de duct principal sau de duct secundar)
• aspirat de obicei vâscos, cu celule columnare și atipii, CEA și amilaza în lichidul chistic crescute
• potențial malign crescut pentru IPMN de duct principal (necesită rezecție și supraveghere post-rezecție)

Tumora solidă pseudopapilară

• apare adesea la femei tinere, 20-30 ani
• leziune solidă hipoecogenă sau mixtă (componentă solidă și chistică) sau pur chistică, bine delimitată, cu calcificări
• aspirat adesea sangvinolent, citologie cu aspect papilar
• potențial malign semnificativ
• tratament: rezecție

Pseudochistul pancreatic

• este o colecție fluidă matură (evoluție de peste 4 săptămâni) apărută după un puseu de pancreatită acută, dezvoltată peripancreatic
• spre deosebire de colecția fluidă acută peripancreatică (evoluție sub 4 săptămâni de la puseul de pancreatită), are perete bine delimitat
• aspirat cu CEA normal, amilază crescută

Degenerarea chistică poate apărea și în tumorile solide pancreatice (adenocarcinom, tumori neuroendocrine).

Referințe: AGA guideline on the diagnosis and management of asymptomatic neoplastic pancreatic cysts. Gastroenterology 2015