Coagularea, ca parte a procesului fiziologic de hemostaza, este declansata în organism pe doua cai: calea intrinseca si calea extrinseca.

Aparent, calea extrinsecă se referă la un mecanism care este inițiat în afara organismului, iar cea intrinsecă la un mecanism care are loc în interiorul organismului. Denumirea de cale extrinsecă și cale intrinsecă a coagulării vine însă de la modul cum sângele coagulează în eprubetă, în condiții de laborator. Deși în laborator cele două căi pot fi reproduse separat, in vivo sunt necesare ambele pentru realizarea coagulării.

Calea extrinsecă

Pentru a reproduce modul în care se declanșează coagularea pe calea extrinsecă într-o eprubetă, trebuie să adăugăm o substanță extrinsecă în această eprubetă. Inițierea coagulării pe calea extrinsecă se face în prezența factorului tisular combinat cu factorul VIIa. Factorul tisular este un factor extrinsec, adică nu se găsește în mod normal în sânge – subendotelial (fiind nevoie de o injurie endotelială pentru eliberarea sa în sânge) sau în celulele inflamatorii. Astfel, pentru declanșarea coagulării pe cale extrinsecă în laborator este nevoie să adăugăm în eprubetă factor tisular. Evaluarea căii extrinseci se face prin dozarea timpului Quick (TQ) sau a INR.

Calea intrinsecă

În ceea ce privește calea intrinsecă a coagulării, declanșarea ei nu este dependentă de un factor extrinsec, ea având toate ingredientele necesare prezente în sânge. În organism calea intrinsecă este inițiată de trombină și în măsură mai mică de bradikinină sau kininogen cu greutate moleculară mare. Calea intrinsecă este evaluată prin dozarea APTT.

Pentru realizarea coagulogramei sângele se recoltează pe o eprubetă albastră, care conține o substanță chelatoare ce sechestrează calciul (altfel, sângele s-ar coagula imediat după recoltare). Înaintea realizării testelor de coagulare se îndepărtează și trombocitele, care constituie sursă de fosfolipide ca substrat pentru coagulare. Calciul și fosfolipidele reprezintă suprafața de lucru pentru factorii de coagulare.