Fonocardiograma

Fonocardiograma reprezint? înregistrarea grafic? a zgomotelor cardiace. Mecanismele producerii zgomotelor cardiace:

  • elemente vasculare (în special prin închiderea valvelor, deoarece se opune sensului de circulaţie normal al sângelui prin cavităţile cardiace/arterele mari)
  • elemente musculare (vibraţia pereţilor cardiaci în timpul contracţiei, punerea în tensiune a cordajelor, contracţia miocardului ventricular)
  • elemente hemodinamice (decelerarea coloanei de sânge în ejecţie, curgerea turbulentă la trecerea dintr-o cavitate într-o arteră)
  • elemente vasculare (vibraţia pereţilor arteriali, distensia arterelor mari)

Plasarea microfonului pentru înregistrarea fonocardiogramei se face în focarele de auscultaţie ale cordului:

  • focarul mitral – spaţiul V IC stg., pe LMC
  • focarul tricuspidian – în treimea inferioară a sternului, parasternal stâng
  • focarul aortic – spaţiul II parasternal drept
  • focarul pulmonar – spaţiul II parasternal stâng
  • focarul Erb – spaţiul III-IV parasteranal stâng

Există 4 zgomote cardiace:

Zg. I

  • marchează începutul sistolei
  • apare sincron cu unda pulsatilă carotidiană
  • tonalitate joasă, asemănătoare onomatopeei „tum”, durata: 120-150 ms
  • apare la 0,02-0,04 s după unda q pe EKG
  • are 3 componente: (1) – presegment: punerea în tensiune a musculaturii ventriculare în timpul contracţiei izovolumice, (2) –segment principal: dat de închiderea valvelor AV şi în măsură mai mică de deschiderea valvelor Ao şi Pu, (3) – postsegment: dat de vibraţia pereţilor aortei în momentul ejecţiei rapide
  • se auscultă mai bine în focarul mitral şi tricuspidian, la vârful cordului

Zg. II

  • marchează începutul diastolei
  • tonalitate înaltă, asemănătoare onomatopeei „ta”, durata 80-100 ms
  • prezintă 2 componente: aortică şi pulmonară datorită variaţiei volumului bătaie al VS, respectiv VD, în raport cu fazele inspirului. În inspir creşte aportul sangvin către cordul drept şi scade către cordul stâng (scade presiunea intratoracică, creşte întoarcerea venoasă şi se prelungeşte SVD iar distensia patului vascular pulmonar duce la scăderea aportului de sânge către cordul stâng şi la scurtarea SVS) ducând la închiderea mai devreme a valvei aortice şi la închiderea întârziată a valvei pulmonare (astfel încât cele 2 componente se pot percepe distinct); în expir, dedublarea se anulează prin apropierea celor 2 componente. Dedublarea este evidentă în condiţii de hipertensiune pulmonară, prin prelungirea şi mai mult a sistolei ventriculului drept.
  • se auscultă mai bine în focarul aortic şi pulmonar, la baza cordului
  • corespunde finalului undei T pe EKG

Zg. III (protodiastolic)

  • apare fiziologic la tineri
  • durata: 40 ms
  • corespunde umplerii ventriculare rapide ca urmare a vibraţiei pereţilor ventriculari la trecerea coloanei de sânge
  • patologic, este corelat cu o complianţă ventriculară scăzută
  • se aude maxim la apex

Zg. IV (telediastolic, presistolic)

  • apare la 0,02-0,04 s după unda P pe EKG
  • apare fiziologic la tineri
  • este determinat de accelerarea coloanei de sânge în sistola atrială
  • se aude maxim la apex, cu bolnavul în decubit lateral stâng

Add comment


Security code
Refresh