Encoprezisul este mai degraba un simptom decât o boala, sale care poate avea cauze diferite. Apare mai frecent la sexul masculin fata de cel feminin cu un raport de 6 la 1. Evacuarea scaunului în alta locatie cu exceptia toaletei, este foarte frustrant, chiar si pentru copii. Multi parinti nu înteleg acest lucru si îsi acuza copiii de obraznicie sau lene de a folosi toaleta. Majoritatea copiilor cu vârata mai mare de cea la care se învata folosirea toaletei, care îsi murdaresc frecvent lenjeria sau pantalonii, sufera de encoprezis.
Exista 2 tipuri de encoprezis: primar (apare la copii care pâna la vârsta de 4 ani nu prezinta un control al sfincterelor) si secundar (copilul a reusit sa detina controlul defecatiei, dar începe sa faca iarasi în pantaloni), mult mai frecvent decat cel primar. Cauzele sunt multiple, dintre acestea putând fi amintite: tulburarile emotionale severe, retentia reflexa a fecalelor, tulburarile neurologice. Chirurgia rectala, ca si unele boli congenitale (boala Hirschprung sau spina bifida) pot fi cauze de constipatie sau encoprezis neasociat constipatiei. La copiii cu vârsta cuprinsa între 2 si 8 ani cauza cea mai frecventa este reprezentata de constipatia functionala. În cazul constipatiei, scaunul e tare si defecatia dureroasa. Constipatia induce copilului o temere de a se duce la toaleta, deoarece asociaza defecatia cu durerea de la nivelul anusului. El evita de mai multe ori mersul la baie, îsi contracta mult timp sfincterul anal extern, pâna când acesta îsi pierde proprietatile si apare incontinenta de fecale. Colonul se dilata mult si îsi pierde la rândul sau proprietatile de absorbtie a apei din bolul fecal. Copilul nu mai are senzatia de a merge la toaleta si face în pantaloni. Scaunele eliminate în pantaloni sunt de obicei de consistenta fluida. Copilul devine rusinat si încearca uneori sa-si ascunda pantalonii murdari.
Constipatia copilului poate fi cauzata de: dieta, ingestie scazuta de lichide, acces limitat la toaleta (când nu exista o toaleta privata), evenimente stresante (divortul parintilor, decesul unei rude dragi). Indiferent de cauza, copilul îsi reprima reflexul de defecatie, scaunul se acumuleaza la nivel colonic si se dezvolta astfel un cerc vicios. Copilul nu mai poate preveni eliminarea scaunului în pantaloni sau nici macar nu realizeaza când se întâmpla acest lucru, deoarece nu mai sunt transmise semnale nervoase care ar trebui sa regleze reflexul defecatiei. La început, parintii presupun ca este vorba despre o simpla diaree, dar dupa repetarea evenimentului, problema devine clara, mai ales când copilul nu e bolnav. Ei devin frustrati de aceste accidente, petrecute mai ales pe timp de veghe. Sfaturile membrilor familiei si prietenilor nu sunt mereu de ajutor, pentru ca aceste persoane se pot însela crezând ca encoprezisul este o problema de comportament - o lipsa de autocontrol. Parintii ajung sa îi aplice copilului pedepse dupa ce a facut în pantaloni, accentuându-i singuratatea, furia, depresia si starea de umilinta. Unul din 5 copii cu encoprezis experimenteaza sentimente de stima de sine scazuta, care necesita control psihologic. Pedepsirea sau umilirea copilului cu encoprezis nu va face decât sa înrautateasca starea acestuia.
Encoprezisul se poate croniciza si poate dura ani în sir sau chiar toata viata, daca nu este tratat la timp. Cu cât dureaza de mai mult timp, cu atât intestinul devine mai slab, iar boala mai greu de tratat.
În cazul în care copilul prezinta urmatoarele simptome: scaune lichide, în lipsa unei boli, scaune tari si durere la defecatie, murdarirea pantalonilor, dureri abdominale, inapetenta, primul pas pe care trebuie sa-l faca parintii este sa mearga cu copilul la un medic specialist (pediatru gastroenterolog). Acesta va stabili cauza si tratamentul necesar. Tratamentul encoprezisului secundar constipatiei cuprinde 3 etape:
> prima etapa implica evacuarea continutului colonic. În functie de vârsta copilului si de alti factori, medicul poate recomanda emoliente ale scaunului, laxative sau clisme evacuatorii. Administrarea laxativelor si clismele vor fi efectuate doar sub stricta monitorizare a medicului.
> dupa golirea intestinului, se va încerca creearea unui obicei din mersul la toaleta, prin tratamentul cu laxative de înmuierea scaunului. Respectarea tratamentului este esentiala, pentru a permite intestinului sa revina la forma initiala. Parintii trebuie sa stabileasca un program zilnic de mers la toaleta - de obicei de 2 ori/zi, dupa mese, când copilul va fi asezat pe toaleta pentru 5-10 minute.
> dupa ce mersul la toaleta a intrat în rutina copilului, gradul de folosire al laxativelor va fi scazut treptat
Parintii trebuie sa fie contienti ca recaderile sunt normale, asadar nu trebuie sa se simta descurajati când copilul redevine constipat si face iarasi în pantaloni, mai ales la încercarea de întrerupere a tratamentului. Rabdarea este cheia succesului tratamentului encoprezisului. Pot fi necesare câteva luni pâna la un an pentru revenirea colonului la dimensiuni normale si pentru ca reflexele sa fie eficiente. Rata de vindecare este foarte mare. Parintii pot sa ajute la vindecare prin încercarea de a-i crea copilului o rutina zilnica de a merge la toaleta. Deoarece copilul este temator în aceasta privinta, el trebuie încurajat. Daca se întâmpla sa faca iarasi în pantaloni, se vor evita pedepsele. E recomandat ca parintii sa confectioneze un calendar cu mersul la toaleta si pentru fiecare succes sa adauge câte o steluta sau sa-i ofere copilului o mica recompensa.
Desi parerile sunt împartite, se pare ca un alt element de control al bolii este modificarea dietei, în cazul în care encoprezisul e consecinta constipatiei. Schimbarile din dieta includ: reducerea ingestiei de alimente constipante (arahide, banane, morcovi fierti), cresterea ingestiei de alimente bogate în fibre (fructe, legume, cereale), cresterea consmului zilnic de lichide. Daca nu constipatia este cauza enurezisului, copilul trebuie dus la un psiholog terapeut. Cu cât mai repede se vor face demersurile pentru tratarea encoprezisului, cu atât va fi mai bine.