Duodart - prospect

Duodart - prospect

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1.          DENUMIREA COMERCIALÃ A MEDICAMENTULUI

Duodart 0,5 mg/0,4 mg capsule

2.       COMPOZITIA CALITATIVÃ SI CANTITATIVÃ

Fiecare capsulã contine dutasteridã 0,5 mg si clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg (echivalent cu tamsulosin 0,367 mg).

Contine colorantul galben amurg (E 110). Fiecare capsulã contine galben amurg ≤ 0,1 mg.

Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.

3.          FORMA FARMACEUTICÃ

Capsulã

Capsule oblongi, cu corp de culoare brunã si capac portocaliu, inscriptionate cu “GS 7CZ” cu cernealã neagrã.

Fiecare capsulã contine clorhidrat de tamsulosin sub formã de pelete cu eliberare modificatã si o capsulã gelatinoasã moale cudutasteridã.

4.          DATE CLINICE

4.1        Indicatii terapeutice

Tratamentul simptomelor moderate pânã la severe ale hiperplaziei benigne de prostatã (HBP).

Reducerea riscului de retentie urinarã acutã (RUA) si a necesitãtii interventiilor chirurgicale la pacientii cu simptome moderate pânã la severe de HBP.

Pentru informatii referitoare la efectele tratamentului si la grupele de pacienti incluse în studiile clinice, vezi pct. 5.1.

4.2        Doze si mod de administrare

Adulti (incluzând vârstnici)

Doza recomandatã de Duodart este o capsulã (0,5 mg/0,4 mg) administratã oral, cu aproximativ 30 de minute dupã aceeasimasã, în fiecare zi. Capsulele trebuie înghitite întregi si nu trebuie mestecate sau deschise. Contactul cu continutul capsulei dedutasteridã din interiorul capsulei cu învelis tare poate determina iritatie a mucoasei orofaringiene.

Acolo unde este indicat, pentru a simplifica tratamentul, Duodart poate fi utilizat pentru a înlocui administrarea asociatã dedutasteridã si clorhidrat de tamsulosin din cadrul schemei de biterapie actuale.

Acolo unde este indicat din punct de vedere clinic, se poate lua în considerare schimbarea directã de la monoterapia cudutasteridã sau clorhidrat de tamsulosin la Duodart.

Insuficienta renalã

Nu a fost studiat efectul insuficientei renale asupra farmacocineticii combinatiei dutasteridã-tamsulosin. La pacientii cu insuficientã renalã, nu se preconizeazã ajustarea dozelor (vezi pct. 4.4 si pct. 5.2).

Insuficienta hepaticã

Nu a fost studiat efectul insuficientei hepatice asupra farmacocineticii combinatiei dutasteridã-tamsulosin, de aceea este necesarã precautie în cazul administrãrii la pacienti cu insuficientã hepaticã usoarã pânã la moderatã (vezi pct. 4.4 si pct. 5.2). La pacientii cu insuficientã hepaticã severã, utilizarea Duodart este contraindicatã (vezi pct. 4.3).

4.3        Contraindicatii

Duodart este contraindicat la:

- femei, copii si adolescenti (vezi pct. 4.6)

- pacienti cu hipersensibilitate la dutasteridã, alti inhibitori ai 5-alfa reductazei, tamsulosin (incluzând angioedem indus detamsulosin) sau la oricare dintre excipienti

- pacienti cu antecedente de hipotensiune arterialã ortostaticã

- pacienti cu insuficientã hepaticã severã.

4.4        Atentionãri si precautii speciale pentru utilizare

Duodart trebuie recomandat dupã o evaluare atentã a raportului beneficiu/risc si dupã ce au fost luate în considerare optiunilealternative de tratament, incluzând monoterapia cu fiecare componetã în parte.

Într-un studiu clinic cu durata de 4 ani, incidenta insuficientei cardiace (un termen generic al cazurilor raportate, în primul rând insuficientã cardiacã si insuficientã cardiacã congestivã) a fost mai mare în cazul pacientilor cãrora li s-a administratdutasteridã în asociere cu un alfa-blocant tamsulosin, comparativ cu pacientii cãrora nu li s-a administrat aceastã asociere. Nu a fost stabilitã nicio relatie cauzalã între dutasteridã (administratã în monoterapie sau în asociere cu un alfa-blocant) si insuficienta cardiacã (vezi pct. 5.1).

La pacientii cu HBP, tuseul rectal, precum si alte investigatii pentru cancerul de prostatã sau alte afectiuni care pot determinaaceleasi simptome ca si HBP, trebuie efectuate înainte de începerea tratamentului cu Duodart si periodic dupã aceea.

Concentratia plasmaticã a antigenului prostatic specific (PSA) reprezintã o componentã importantã în cadrul screening-ului pentru depistarea cancerului de prostatã. În general, o concentratie plasmaticã totalã a PSA mai mare de 4 ng/ml (Hybritech) necesitã o evaluare ulterioarã si luarea în considerare a biopsiei de prostatã. Medicii trebuie sã fie avertizati cã o valoare initialãa PSA mai micã de 4 ng/ml la pacientii la care se administreazã Duodart nu exclude un diagnostic de cancer de prostatã. Chiar în prezenta cancerului de prostatã, la pacientii cu HBP, Duodart determinã scãderea concentratiei plasmatice a PSA cu aproximativ 50% dupã 6 luni de utilizare. Desi pot sã existe variatii individuale, scãderea PSA cu aproximativ 50% este predictibilã, asa cum s-a observat în cadrul întregului interval de valori initiale ale PSA (1,5 pânã la 10 ng/ml). Astfel, pentru a interpreta o valoare izolatã a PSA la un bãrbat tratat cu Duodart timp de sase luni sau mai mult, valorile PSA trebuie sã fie dublate pentru a le compara cu valorile normale obtinute la bãrbatii la care nu se administreazã tratamentul. Aceastã ajustare pãstreazã sensibilitatea si specificitatea testului PSA si îi mentine capacitatea de a depista cancerul de prostatã. În timpul tratamentului cu Duodart, trebuie evaluatã atent orice crestere sustinutã a concentratiilor plasmatice ale PSA, având în vedere inclusiv lipsa compliantei la tratamentul cu Duodart.

Concentratiile plasmatice totale ale PSA revin la valoarea initialã în decurs de 6 luni de la întreruperea tratamentului. Raportul PSA liber/PSA total rãmâne constant, chiar sub influenta Duodart.La bãrbatii la care se administreazã Duodart, dacã medicii aleg evaluarea fractiei libere a PSA în cadrul screning-ului de depistare a cancerului de prostatã, nu pare sã fie necesarã ajustarea valorilor acestuia.

Tratamentul pacientilor cu insuficientã renalã severã (clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min) trebuie abordat cu prudentã, deoarece nu s-au efectuat studii la acesti pacienti.

Ca si în cazul altor alfa-blocante, poate apãrea o reducere a tensiunii arteriale pe parcursul tratamentului cu tamsulosin, care rareori poate sã ducã la aparitia sincopei. Pacientii care încep tratamentul cu Duodart trebuie sfãtuiti sã se aseze sau sã se întindã la primele semne ale hipotensiunii arteriale ortostatice (ameteli, slãbiciune), pânã când simptomele se remit.

Sindromul de Iris Flasc Intraoperator (IFIS, o variantã de sindrom cu micsorare a pupilei) a fost observat în timpul interventieichirurgicale pentru cataractã în cazul unor pacienti tratati anterior cu tamsulosin sau care utilizeazã tratament cu tamsulosin. IFIS poate determina cresterea complicatiilor procedurale în timpul interventiei. Drept urmare, initierea tratamentului cuDuodart la pacientii programati pentru o interventie chirurgicalã pentru cataractã nu este recomandatã.

În timpul evaluãrii preoperatorii, chirurgii care opereazã cataracta si echipele de oftalmologie trebuie sã ia în considerare dacãpacientilor programati pentru interventia chirurgicalã pentru cataractã li s-a administrat sau utilizeazã tratament cu Duodart, pentru a se asigura cã vor avea la îndemânã toate mãsurile necesare pentru abordarea terapeuticã a unui posibil IFIS în timpulinterventiei.

Se considerã a fi utilã întreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1–2 sãptãmâni înainte de operatia pentru cataractã, dar beneficiul si durata întreruperii tratamentului înainte de interventia pentru cataractã nu au fost încã stabilite.

Dutasterida se absoarbe cutanat, ca urmare femeile, copiii si adolescentii trebuie sã evite contactul cu capsulele care prezintã scurgeri (vezi pct. 4.6). Dacã se realizeazã contactul cu capsulele care prezintã scurgeri, zona de contact trebuie spãlatã imediat cu apã si sãpun.

Duodart nu a fost studiat la pacientii cu boalã hepaticã. Se recomandã precautie în cazul administrãrii Duodart la pacientii cu insuficientã hepaticã usoarã pânã la moderatã (vezi pct. 4.2, pct. 4.3 si pct. 5.2).

Acest medicament contine colorantul galben amurg (E 110), care poate provoca reactii alergice.

4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune

Nu s-au efectuat studii privind interactiunile cu alte medicamente pentru Duodart. Afirmatiile urmãtoare reflectã informatiiledisponibile pentru fiecare componentã în parte.

Dutasteridã

Pentru informatii referitoare la scãderea valorilor concentratiilor plasmatice ale PSA în timpul tratamentului cu dutasteridã si recomandãrile cu privire la investigatiile pentru depistarea cancerului de prostatã, vezi pct. 4.4.

Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii dutasteridei

Administrarea concomitentã cu inhibitori ai CYP3A4 si/sau inhibitori ai glicoproteinei P

Dutasterida este eliminatã în principal prin metabolizare. Studiile in vitro indicã faptul cã aceastã metabolizare este catalizatã de cãtre CYP3A4 si CYP3A5. Nu au fost efectuate studii de interactiune specificã cu inhibitori potenti ai CYP3A4. Cu toate acestea, într-un studiu farmacocinetic populational, concentratiile plasmatice ale dutasteridei au fost în medie de 1,6 pânã la respectiv de 1,8 ori mai mari la un numãr mic de pacienti tratati concomitent cu verapamil sau diltiazem (inhibitori moderati ai CYP3A4 si inhibitori ai glicoproteinei P), decât la alti pacienti.

Asocierea pe termen lung a dutasteridei cu inhibitori potenti ai CYP3A4 (de exemplu ritonavir, indinavir, nefazodonã,itraconazol, ketoconazol administrate pe cale oralã) poate determina cresterea concentratiilor plasmatice ale dutasteridei. Nu este probabilã inhibarea ulterioarã a 5-alfa reductazei în cazul expunerilor crescute la dutasteridã. Cu toate acestea, dacã sunt observate reactii adverse, poate fi luatã în considerare reducerea frecventei de administrare a dutasteridei. Trebuie remarcat cã în cazul inhibãrii enzimatice, timpul lung de înjumãtãtire plasmaticã poate fi prelungit suplimentar si pot trece mai mult de 6 luni de tratament concomitent pânã la atingerea unei noi concentratii plasmatice la starea de echilibru.

Administrarea a 12 g colestiraminã cu o orã înainte de utilizarea unei doze unice de 5 mg dutasteridã nu a influentatfarmacocinetica dutasteridei.

Efectele dutasteridei asupra farmacocineticii altor medicamente

În cadrul unui studiu restrâns (N=24), cu durata de douã sãptãmâni, efectuat la voluntari sãnãtosi, dutasterida (0,5 mg zilnic) nu a avut efect asupra farmacocineticii tamsulosinului sau terazosinului. De asemenea, nu a existat nicio dovadã de interactiunefarmacodinamicã în acest studiu.

Dutasterida nu a avut efect asupra farmacocineticii warfarinei sau digoxinei. Aceasta indicã faptul cã dutasterida nu inhibã/induce CYP2C9 sau glicoproteina P transportoare. Studiile de interactiune in vitro indicã faptul cã dutasterida nu inhibã enzimele CYP1A2, CYP2D6, CYP2C9, CYP2C19 sau CYP3A4.

Tamsulosin

Administrarea concomitentã de clorhidrat de tamsulosin cu medicamente care pot reduce tensiunea arterialã, incluzând anestezice si alte blocante alfa-1 adrenergice, poate duce la potentarea efectelor hipotensive. Combinatia dutasteridã-tamsulosin nu trebuie utilizatã în asociere cu alte blocante alfa-1 adrenergice.

Administrarea concomitentã a clorhidratului de tamsulosin (0,4 mg) si a cimetidinei (400 mg la interval de 6 ore, timp de 6 zile) a determinat o reducere a clearance-ului (26%) si o crestere a ASC (44%) pentru clorhidratul de tamsulosin. Se recomandãprecautie în cazul administrãrii dutasteridã–tamsulosin în asociere cu cimetidina.

Nu a fost efectuat un studiu decisiv privind interactiunea medicamentoasã între clorhidratul de tamsulosin si warfarinã. Rezultatele provenite din studiile restrânse efectuate in vitro si in vivo nu sunt concludente. Se recomandã precautie în cazul administrãrii concomitente a warfarinei si a clorhidratului de tamsulosin.

Nu au fost observate interactiuni atunci când clorhidratul de tamsulosin a fost administrat concomitent fie cu atenolol, enalapril,nifedipinã sau teofilinã. Administrarea concomitentã de furosemidã determinã o scãdere a concentratiilor plasmatice detamsulosin dar, tinând cont de faptul cã valorile rãmân în limitele normale, nu este necesarã ajustarea dozelor.

In vitro, fractia liberã de tamsulosin din plasma umanã nu este modificatã de diazepam, propranolol, triclormetiazidã,clormadinonã, amitriptilinã, diclofenac, glibenclamidã sau simvastatinã. Nici tamsulosinul nu modificã fractia liberã de diazepam,propranolol, triclormetiazidã si clormadinonã.

Nu au fost observate interactiuni la nivelul metabolizãrii hepatice pe parcursul studiilor efectuate in vitro pe fractiuni hepaticemicrozomale (reprezentative pentru sistemul enzimatic de metabolizare a medicamentelor legat de citocromul P450), care au inclus amitriptilina, salbutamolul si glibenclamida. Diclofenacul însã, poate creste rata de eliminare a tamsulosinului.

4.6        Sarcina si alãptarea

Este contraindicatã administrarea Duodart la femei. Nu existã studii pentru determinarea efectului Duodart asupra sarcinii, alãptãrii si fertilitãtii. Urmãtoarele afirmatii reflectã informatiile disponibile din studiile efectuate cu fiecare componentã în parte (vezi pct. 5.3).

Fertilitate

Existã raportãri care indicã faptul cã administrarea de dutasteridã afecteazã caracteristicile spermei (reducere a numãrului de spermatozoizi, a volumului seminal si motilitãtii spermatozoizilor) la bãrbatii sãnãtosi (vezi pct. 5.1). Posibilitatea reduceriifertilitãtii masculine nu poate fi exclusã.

Efectele clorhidratului de tamsulosin asupra numãrului de spermatozoizi sau a functiilor acestora nu au fost evaluate.

Sarcinã

Similar altor inhibitori ai 5-alfa reductazei, dutasterida inhibã conversia testosteronului în

dihidrotestosteron si, în cazul administrãrii la o gravidã cu fãt de sex masculin, poate inhiba dezvoltarea organelor genitale externe ale acestuia (vezi pct. 4.4). Cantitãti mici de dutasteridã au fost regãsite în sperma pacientilor la care s-a administratdutasteridã. Pe baza studiilor efectuate la animale, este improbabil ca un fãt de sex masculin sã fie afectat în cazul expunerii mamei la sperma unui pacient tratat cu dutasteridã (risc care este mai mare în timpul primelor 16 sãptãmâni de sarcinã). Cu toate acestea, similar celorlalti inhibitori ai 5-alfa reductazei, în cazul în care partenera pacientului este sau poate deveni gravidã, se recomandã ca pacientul sã evite expunerea partenerei la spermã prin utilizarea unui prezervativ.

Administrarea clorhidratului de tamsulosin la femelele gestante de sobolan si la femelele gestante de iepure nu a demonstrat vreun efect nociv asupra fetusului.

Alãptare

La om, nu se cunoaste dacã dutasterida sau tamsulosinul se excretã în laptele matern.

4.7        Efecte asupra capacitãtii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele Duodart asupra capacitãtii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacientii trebuie informati despre posibilitatea de aparitie a simptomelor asociate hipotensiunii arteriale ortostatice, cum sunt ametelile, atunci când utilizeazã Duodart.

4.8        Reactii adverse

Nu au fost efectuate studii clinice cu Duodart; cu toate acestea, a fost demonstratã bioechivalenta Duodart cu dutasteridaadministratã concomitent cu tamsulosin (vezi pct. 5.2). Datele prezentate la acest punct fac legãtura între administrarea concomitentã a dutasteridei cu tamsulosin din analiza cu durata de 2 ani a studiului CombAT (Asocierea dintre Avodart siTamsulosin), o comparatie între administrarea concomitentã a unei doze de dutasteridã 0,5 mg cu o dozã de tamsulosin 0,4 mg o datã pe zi, timp de 4 ani, sau în monoterapie. De asemenea, sunt disponibile informatiile asupra profilului reactiilor adverse pentru fiecare componentã în parte (dutasteridã si tamsulosin).

ADMINISTRARE CONCOMITENTÃ DUTASTERIDÃ CU TAMSULOSIN

Date din studiile clinice

Datele din anul 2 al studiului CombAT au arãtat cã incidenta oricãrui eveniment advers pe care investigatorul l-a considerat asociat medicamentului pe parcursul primului, respectiv celui de al doilea an de tratament, a fost de 22% si de 5% pentru terapia cu combinatia dutasteridã + tamsulosin, de 14% si 5% pentru monoterapia cu dutasteridã si de 13% si 4% pentrumonoterapia cu tamsulosin. Incidenta mai mare a reactiilor adverse în cadrul grupului cu terapie asociatã în primul an de tratament sa fost determinatã de incidenta mai mare a tulburãrilor la nivelul aparatului genital, în special tulburãri de ejaculare.

Urmãtoarele evenimente adverse pe care investigatorul le-a considerat asociate medicamentului au fost raportate cu o incidentã mai mare sau egalã cu 1% în timpul primului an de tratament în cadrul analizei efectuate în anul 2 al StudiuluiCombAT; incidenta acestor evenimente adverse pe parcursul primului si celui de al doilea an de tratament este prezentatã în tabelul de mai jos:

MONOTERAPIE CU DUTASTERIDÃ

Date din studiile clinice

În trei studii clinice de fazã III placebo-controlate ale tratamentului cu dutasteridã (n=2167) comparativ cu administrarea de placebo (n=2158), evenimentele adverse pe care investigatorul le-a considerat asociate medicamentului dupã 1 an si dupã 2 ani de tratament au fost similare ca tip si ca frecventã cu cele observate în cadrul bratului cu monoterapie cu dutasteridã din studiulCombAT (vezi tabelul de mai sus). Nu a fost evidentiatã nicio modificare a profilului evenimentelor adverse în urmãtorii 2 ani, în cadrul extinderii acestor studii, sub formã de studii deschise.

Date obtinute dupã punerea pe piatã

Evenimentele adverse rezultate din experienta de dupã punerea pe piatã a medicamentului provin din raportãrile spontane dupã punerea pe piatã; prin urmare, incidenta realã nu este cunoscutã.

Tulburãri ale sistemului imunitar

Reactii alergice, incluzând eruptie cutanatã tranzitorie, prurit, urticarie, edem localizat si angioedem.

MONOTERAPIE CU TAMSULOSIN

Date din studiile clinice si date obtinute dupã punerea pe piatã

Reactiile adverse si categoriile de frecventã prezentate în tabelul de mai jos se bazeazã pe informatii publice. Reactiilefrecvente si mai putin frecvente sunt în concordantã cu cele identificate în cadrul unui studiu clinic si categoriile de frecventã reflectã, în general, incidenta comparativ cu administrarea de placebo. Reactiile rare si foarte rare sunt în concordantã cu cele identificate din raportãrile de dupã punerea pe piatã si categoriile de frecventã reflectã frecventele din raportãri.

În cursul supravegherii de dupã punerea pe piatã, cazurile de Sindrom de Iris Flasc Intraoperator (IFIS), o variantã de sindrom cu pupilã micã, apãrute în timpul interventiei chirurgicale pentru cataractã, au fost asociate cu terapia cu alfa-1 blocante, incluzând tamsulosin (vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

Nu sunt disponibile date cu privire la supradozajul cu Duodart. Urmãtoarele afirmatii reflectã informatiile disponibile cu privire la fiecare componentã în parte.

Dutasteridã

În cadrul studiilor efectuate la voluntari, a fost administratã timp de 7 zile o dozã zilnicã unicã de dutasteridã de pânã la 40 mg pe zi (de 80 ori mai mare decât doza terapeuticã) fãrã probleme semnificative de sigurantã. În cadrul studiilor clinice, au fost administrate zilnic doze de 5 mg, timp de 6 luni, fãrã sã fie observate alte reactii adverse decât cele observate la dozele terapeutice de 0,5 mg dutasteridã. Nu existã un antidot specific pentru dutasteridã, prin urmare, în cazul suspiciunii de supradozaj, trebuie administrat tratament adecvat simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.

Tamsulosin

Cazuri de supradozaj acut au fost raportate cu o dozã de 5 mg de clorhidrat de tamsulosin. Au fost observate hipotensiune arterialã acutã (tensiune arterialã sistolicã 70 mmHg), vãrsãturi si diaree, care au fost tratate prin reechilibrare volemicã, pacientul putând fi externat în aceeasi zi. În cazul hipotensiunii arteriale acute apãrute dupã supradozaj, trebuie luate mãsuri desustinere a functiei cardiovasculare. Tensiunea arterialã si frecventa cardiacã pot fi readuse la valorile normale dacã pacientul este asezat în clinostatism. Dacã aceastã manevrã nu este de ajutor, pot fi administrate substante care sã creascã volemia si, dacã este necesar, pot fi utilizate medicamente vasopresoare. Functia renalã trebuie monitorizatã si trebuie aplicate mãsurile generale de sustinere a functiilor vitale. Este putin probabil ca dializa sã fie de ajutor, deoarece tamsulosinul se leagã înproportie mare de proteinele plasmatice.

Se pot lua mãsuri pentru a împiedica absorbtia, ca de exemplu inducerea vãrsãturilor. În cazul ingerãrii unor cantitãti mari, poate fi efectuat lavaj gastric si pot fi administrate cãrbune activat si laxative osmotice, cum este sulfatul de sodiu.

5. PROPRIETÃTI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietãti farmacodinamice

Grupa farmacoterapeuticã: antagonisti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA52.

Dutasteridã–tamsulosin este o combinatie între douã medicamente: dutasteridã, un inhibitor al ambelor izoenzime ale 5-alfareductazei (5 ARI) si clorhidrat de tamsulosin, un antagonist al receptorilor adrenergici α_1a si α_1d. Aceste medicamente au mecanisme de actiune complementare, care amelioreazã rapid simptomele, debitul urinar, reduc riscul retentiei urinare acute (RUA) si necesitatea interventiei chirurgicale pentru HBP.

Dutasterida inhibã atât tipul 1 cât si tipul 2 al izoenzimelor 5-alfa reductazei, care sunt responsabile de conversia testosteronului în 5-alfa dihidrotestosteron (DHT). DHT este androgenul principal responsabil de cresterea prostatei si de dezvoltarea HBP.Tamsulosinul inhibã receptorii adrenergici α_1a si α_1d de la nivelul muschiului neted al stromei prostatice si colului vezicii urinare. Aproximativ 75% din receptorii α₁ de la nivel prostatic sunt de subtip α_1a.

ADMINISTRAREA CONCOMITENTÃ DUTASTERIDÃ CU TAMSULOSIN

Nu au fost efectuate studii clinice cu Duodart. Urmãtoarele afirmatii reflectã informatiile disponibile privind terapia de administrare concomitentã a dutasteridei cu tamsulosin.

În cadrul unui studiu cu durata de 4 ani, multicentric, multinational, randomizat, dublu orb, efectuat pe grupuri paralele, au fost evaluate administrarea de dutasteridã 0,5 mg pe zi (n=1623), tamsulosin 0,4 mg pe zi (n=1611) sau administrarea concomitentã de dutasteridã 0,5 mg plus tamsulosin 0,4 mg (n=1610) la pacienti de sex masculin cu simptome moderate pânã la severe de HBP, care au avut volumul prostatei ≥ 30 ml si valori ale PSA cuprinse în intervalul 1,5–10 ng/ml. Aproximativ 52% dintrepacienti fuseserã tratati anterior cu inhibitori de 5-alfa reductazã sau cu alfa-blocante. Criteriile finale de eficacitate în decursul primilor 2 ani de tratament au fost modificarea Scorului International al Simptomelor Prostatei (IPSS), debitul urinar maxim (Qmax) si volumul prostatei. IPSS este un instrument de mãsurare cu 8 puncte, bazat pe AUA-SI, cu o întrebare suplimentarã asupra calitatea vietii.

Rezultatele dupã 2 ani de tratament sunt prezentate mai jos:

a. Administrarea concomitentã atinge semnificatie statisticã (p<0,001) comparativ cu dutasteridã din Luna 3

b. Administrarea concomitentã atinge semnificatie statisticã (p<0,001) comparativ cu tamsulosin din Luna 9

c. Administrarea concomitentã atinge semnificatie statisticã (p<=0,006) comparativ cu dutasteridã din Luna 6

d. Administrarea concomitentã atinge semnificatie statisticã (p<0,001) comparativ cu tamsulosin din Luna 6

^* p<0,01

Combinatia dutasteridã cu tamsulosin determinã o îmbunãtãtire superioarã a simptomelor, comparativ cu fiecare componentã în parte. Dupã 2 ani de tratament, terapia cu aceastã combinatie a demonstrat o ameliorare medie ajustatã semnificativã statistic a scorurilor simptomelor comparativ cu valoarea initialã de -6,2 unitãti.

Aceste ameliorãri ale debitului urinar si BII au fost semnificative statistic pentru terapia cu aceastã combinatie, comparativ cu ambele monoterapii.

Reducerea totalã a volumului prostatei si a volumului zonei de tranzitie a prostatei dupã 2 ani de tratament a fost semnificativã statistic pentru terapia cu aceastã combinatie, comparativ cu monoterapia cu tamsulosin.

Insuficientã cardiacã

În acest studiu HBP cu duratã de 4 ani, incidenta termenului generic de insuficientã cardiacã în cazul grupului la care s-a administrat terapia cu aceastã combinatie (14/1610, 0,9%) a fost mai mare decât în cazul celorlalte grupuri care la care s-a administrat monoterapie cu dutasteridã (4/1623, 0,2%) si tamsulosin (10/1611, 0,6%) (vezi pct. 4.4).

DUTASTERIDÃ

În trei studii de eficacitate primarã, dublu-orb, placebo-controlate, multinationale, multicentrice, cu durata de 2 ani, a fost evaluatã administrarea de dutasterida 0,5 mg pe zi cu administrarea placebo la 4325 subiecti de sex masculin cu simptome moderate pânã la severe de HBP, care au avut volumul prostatei > 30 ml si valori ale PSA cuprinse în intervalul 1,5-10 ng/ml. Studiile au fost apoi continuate cu un studiu extensiv deschis pânã la 4 ani, la care au participat toti pacientii rãmasi în studiu, cãrora li s-au administrat aceleasi doze de dutasteridã de 0,5 mg. Dupã 4 ani au rãmas în studiu 37% dintre pacientiirandomizati initial la care s-a administrat placebo –si 40% dintre pacientii randomizati initial la care s-a administrat dutasteridã. Majoritatea (71%) dintre cei 2340 subiecti din studiul extins deschis au urmat tratamentul încã 2 ani, pâna la sfârsitul studiului.

Cei mai importanti parametri de eficacitate clinicã au fost Indexul Simptomelor al Asociatiei Americane de Urologie (AmericanUrological Association Symptom Index - AUA-SI), debitul urinar maxim (Q_max) si incidenta retentiei urinare acute si anecesitãtii interventiei chirurgicale pentru HBP.

AUA-SI este un chestionar cu sapte puncte, referitor la simptomele HBP, cu un scor de maximum 35. La momentul initial, scorul mediu a fost de aproximativ 17. Dupã sase luni, un an si doi ani de tratament, grupul la care s-a administrat placebo a prezentat o ameliorare medie de 2,5, 2,5, respectiv 2,3 puncte, în timp ce grupul tratat cu Avodart a prezentat o ameliorare medie de 3,2, 3,8, respectiv 4,5 puncte. Diferentele dintre grupuri au fost semnificative statistic. Ameliorarea observatã în cadrul AUA-SI în primii 2 ani ai tratamentului dublu-orb s-a mentinut si în urmãtorii 2 ani ai studiilor extinse deschise.

Qmax (debitul urinar maxim)

Initial, valoarea medie a Q_max a fost de aproximativ 10 ml/sec (valoare normalã Q_max≥15 ml/sec). Dupã unul si doi ani de tratament, în cazul grupului la care s-a administrat placebo debitul s-a îmbunãtãtit cu 0,8 respectiv 0,9 ml/sec iar în cazul grupului tratat cu Avodart cu 1,7 respectiv 2,0 ml/sec. Diferenta dintre cele douã grupuri a fost semnificativã statistic, din luna 1 pânã în luna 24. Cresterea debitului urinar maxim observatã pe parcursul primilor 2 ani ai tratamentului dublu-orb s-a mentinutsi în urmãtorii 2 ani ai studiilor extinse deschise.

Retentia urinarã acutã si necesitatea interventiei chirurgicale

Dupã 2 ani de tratament, incidenta RUA a fost de 4,2% în grupul la care s-a administrat placebo, comparativ cu 1,8% în grupul tratat cu Avodart (reducere a riscului cu 57%). Aceastã diferentã este semnificativã statistic si înseamnã cã 42 pacienti (IÎ 95%: 30-73) trebuie tratati timp de 2 ani pentru a evita un caz de RUA.

Dupã doi ani, incidenta necesitãtii interventiilor chirurgicale pentru HBP a fost de 4,1% în grupul la care s-a administrat placebo si de 2,2 % în grupul tratat cu Avodart (reducere a riscului cu 48%). Aceastã diferentã este semnificativã statistic si înseamnã cã 51 pacienti (ÎI 95%: 33-109) trebuie tratati timp de doi ani pentru a evita o interventie chirurgicalã.

Distributia pilozitãtii

În timpul studiilor de fazã III, efectul dutasteridei asupra distributiei pilozitãtii nu a fost studiat specific, cu toate acestea, lapacientii cu alopecie de tip masculin (alopecie androgenicã masculinã), inhibitorii 5-alfa reductazei ar putea reduce cãderea în exces a pãrului si ar putea induce cresterea pãrului.

Functia tiroidianã

Functia tiroidianã a fost evaluatã în cadrul unui studiu cu durata de 1 an, la voluntari sãnãtosi. La sfârsitul primului an de tratament cu dutasteridã, concentratiile plasmatice ale tiroxinei libere au fost stabile, dar valorile TSH au fost usor crescute (cu 0,4 MCIU/ml), comparativ cu placebo. Totusi, în timp ce valorile TSH au fost variabile, intervalele medii ale TSH (1,4-1,9 MCIU/ml) au rãmas în limite normale (0,5-5/6 MCIU/ml), valorile tiroxinei libere au fost stabile în limitele normale si similare atât pentru administrarea placebo, cât si a dutasteridei; modificãrile TSH nu au fost considerate semnificative clinic. În toate studiile clinice, nu au existat date care sã sugereze cã dutasterida influenteazã în mod negativ functia tiroidianã.

Cancerul de sân:

În cadrul studiilor clinice cu durata de 2 ani, care au asigurat o expunere la dutasteridã de 3374 pacienti pe an, la momentul înrolãrii în studiul extins deschis cu durata de 2 ani, au existat 2 cazuri de cancer de sân la pacienti tratati cu dutasteridã si 1 caz la un pacient la care s-a administrat placebo.

Totusi, relatia dintre cancerul de sân si dutasteridã nu este clarã.

Efecte asupra fertilitãtii masculine

Efectele dutasteridei (0,5 mg pe zi) asupra caracteristicilor spermei au fost evaluate într-un studiu la voluntari sãnãtosi cu vârsta cuprinsã între 18 si 52 de ani (n=27 la care s-a administrat dutasteridã si n=23 la care s-a administrat placebo), pe durata a 52 de sãptãmâni de tratament si 24 de sãptãmâni de urmãrire dupã tratament. La 52 de sãptãmâni, reducerea procentualã medie fatã de valoarea initialã a numãrului total de spermatozoizi, a volumului spermei si a motilitãtii spermatozoizilor a fost de 23%, 26%, respectiv 18% în grupul tratat cu dutasteridã comparativ cu valoarea initialã din grupul la care s-a administatplacebo. Concentratia spermei si morfologia spermatozoizilor nu au fost afectate. Dupã 24 de sãptãmâni de urmãrire dupã tratament, în grupul de tratament cu dutasteridã valoarea medie procentualã a numãrului total de spermatozoizi rãmãsese cu 23% mai micã decât valoarea initialã. Desi valorile medii ale parametrilor la toate momentele au rãmas în intervalul normal si nu au îndeplinit criteriul predefinit pentru o modificare clinic semnificativã (30%), doi subiecti din grupul de tratament cudutasteridã au prezentat scãderi ale numãrului de spermatozoizi mai mari de 90% comparativ cu valoarea initialã la 52 de sãptãmâni, cu o revenire partialã în sãptãmâna 24 dupã tratament. Posibilitatea reducerii fertilitãtii masculine nu poate fi exclusã.

TAMSULOSIN

Tamsulosinul creste rata debitului urinar maxim. Tamsulosinul amelioreazã obstructia prin relaxarea musculaturii netede de la nivelul prostatei si uretrei, îmbunãtãtind astfel simptomatologia legatã de golirea vezicii urinare. De asemenea, tamsulosinulamelioreazã simptomele de umplere în cadrul cãrora instabilitatea vezicii joacã un rol important. Aceste efecte asupra simptomelor de umplere si de golire a vezicii se mentin pe parcursul tratamentului de lungã duratã. Necesitatea tratamentului chirurgical sau cateterizãrii este semnificativ amânatã.

Antagonistii alfa-1 adrenergici pot reduce tensiunea arterialã prin reducerea rezistentei periferice. În timpul studiilor cutamsulosin nu a fost observatã o reducere semnificativã clinic a tensiunii arteriale.

5.2 Proprietãti farmacocinetice

Bioechivalenta a fost demonstratã între administrarea combinatiei dutasteridã–tamsulosin si administrarea concomitentã a capsulelor individuale care contin dutasteridã respectiv tamsulosin.

Studiul de bioechivalentã cu dozã unicã a fost efectuat atât pentru administrarea înainte de masã, cât si dupã masã. A fost observatã o reducere de 30% a C_max pentru componenta tamsulosin a combinatiei dutasteridã–tamsulosin în cazul administrãrii dupã masã, comparativ cu administrarea înainte de masã. Alimentele nu au avut niciun efect asupra ASC pentru tamsulosin.

Absorbtie

Dutasteridã

Dupã administrarea pe cale oralã a unei doze unice de 0,5 mg dutasteridã, timpul pânã la atingerea concentratiilor plasmatice maxime este de 1 pânã la 3 ore. Biodisponibilitatea absolutã este de aproximativ 60%. Biodisponibilitatea dutasteridei nu esteinfluentatã de ingestia de alimente.

Tamsulosin

Tamsulosinul este absorbit din intestin si este biodisponibil aproape în întregime. Atât viteza cât si gradul de absorbtie aletamsulosinului sunt reduse în cazul administrãrii la 30 de minute dupã masã. Uniformitatea absorbtiei poate fi îmbunãtãtitã dacã pacientul utilizeazã întotdeauna Duodart dupã aceeasi masã. În cazul tamsulosinului existã o relatie de proportionalitate între dozã si expunerea plasmaticã.

În cazul administrãrii unei doze unice de tamsulosin dupã masã, concentratiile plasmatice maxime de tamsulosin sunt atinse în aproximativ 6 ore, iar la starea de echilibru, care este atinsã în a cincea zi de administrãri repetate, C_max medie la starea de echilibru este cu aproximativ douã treimi mai mare decât cea atinsã în cazul administrãrii unei doze unice. Desi acest lucru a fost observat în cazul vârstnicilor, e de asteptat ca aceeasi constatare sã fie valabilã si în cazul pacientilor mai tineri.

Distributie

Dutasteridã

Dutasterida are un volum mare de distributie (300 pânã la 500 litri) si se leagã în proportie mare de proteinele plasmatice (>99,5%). Ca urmare a administrãrii zilnice, concentratiile plasmatice ale dutasteridei ating 65% din concentratia la starea de echilibru dupã o lunã si aproximativ 90% dupã 3 luni. Concentratiile plasmatice la starea de echilibru ale dutasteridei (C_SE), de aproximativ 40 ng/ml, sunt obtinute dupã 6 luni de administrare a unei doze de 0,5 mg dutasteridã, în prizã unicã zilnic. Coeficientul de distributie al dutasteridei din plasmã în spermã este de aproximativ 11,5%.

Tamsulosin

La om, tamsulosinul se leagã în proportie de 99% de proteinele plasmatice. Volumul de distributie este mic (de aproximativ 0,2 l/kg).

Metabolizare

Dutasteridã

In vivo, dutasterida este metabolizatã în proportie mare. In vitro, dutasterida este metabolizatã de cãtre citocromul P450 3A4 si 3A5 în trei metaboliti monohidroxilati si un metabolit dihidroxilat.

La starea de echilibru, dupã administrarea oralã a 0,5 mg dutasteridã pe zi, 1% pânã la 15,4% (în medie 5,4%) din doza administratã se eliminã sub formã nemodificatã prin materiile fecale. Cantitatea rãmasã este excretatã în materiile fecale sub forma a 4 metaboliti principali, care reprezintã 39%, 21%, 7% si 7% din substanta activã si 6 metaboliti secundari (mai putin de 5% fiecare). În urinã, la om, au fost evidentiate doar urme de dutasteridã nemetabolizatã (mai putin de 0,1% din dozã).

Tamsulosin

La om, nu are loc o bioconversie enantiomericã de la clorhidratul de tamsulosin [izomer R(-)] la izomerul S(+). Clorhidratul detamsulosin este metabolizat în proportie mare de cãtre enzimele citocromului P450 la nivel hepatic si mai putin de 10% din dozã este excretatã în urinã sub formã nemodificatã. Cu toate acestea, la om, profilul farmacocinetic al metabolitilor nu a fost stabilit. Rezultatele provenite din studiile in vitro aratã cã CYP3A4 si CYP2D6 sunt implicate în metabolizarea tamsulosinuluila care participã în proportie micã si alte izoenzime CYP. Inhibarea enzimelor hepatice care metabolizeazã medicamentul poate determina cresterea expunerii la tamsulosin. Înainte de excretia pe cale renalã, metabolitii clorhidratului de tamsulosin suntsupusi unui proces extensiv de conjugare la glucuronocojugat sau sulfat.

Eliminare

Dutasteridã

Eliminarea dutasteridei este dependentã de dozã si procesul pare sã se realizeze prin douã cãi de eliminare paralele, una care este saturabilã la concentratii semnificative clinic si alta care este nesaturabilã. La concentratii plasmatice mici (mai putin de 3ng/ml), dutasterida este eliminatã rapid, atât pe calea de eliminare dependentã de concentratie, cât si pe calea de eliminare independentã de concentratie. Administrarea de doze unice de 5 mg dutasteridã sau mai mici a evidentiat un clearance rapid si un timp de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare scurt, de 3 pânã la 9 zile.

La concentratii terapeutice, dupã administrarea repetatã a unei doze de 0,5 mg dutasteridã pe zi, calea de eliminare mai lentã, liniarã este dominantã, iar timpul de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare este de aproximativ 3-5 sãptãmâni.

Tamsulosin

Tamsulosinul si metabolitii sãi sunt excretati în principal în urinã, 9% din dozã fiind eliminatã sub formã nemodificatã.

Dupã administrarea intravenoasã sau oralã a formei farmaceutice cu eliberare imediatã, timpul de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare a tamsulosinului variazã de la 5 la 7 ore. Ca urmare a vitezei de absorbtie controlate farmacocinetic a capsulelor cu eliberare modificatã care contin tamsulosin, timpul aparent de înjumãtãtire plasmaticã prin eliminare al tamsulosin, administrat dupã masã, este de aproximativ 10 ore, iar la starea de echilibru este de aproximativ 13 ore.

Vârstnici

Dutasteridã

Dupã administrarea unei doze unice de 5 mg dutasteridã, farmacocinetica dutasteridei a fost evaluatã la 36 voluntari sãnãtosicu vârste cuprinse între 24 si 87 ani. Nu a existat o influentã semnificativã a vârstei asupra expunerii la dutasteridã, dar timpul de înjumãtãtire plasmaticã a fost mai scurt la pacientii cu vârsta mai micã de 50 ani. Timpul de înjumãtãtire plasmaticã nu a fost diferit într-un mod semnificativ statistic la grupul cu vârsta cuprinsã între 50 si 69 ani, comparativ cu cel cu vârsta mai mare de 70 ani.

Tamsulosin

Comparatia între studii a expunerii globale la clorhidratul de tamsulosin (ASC) si timpul de înjumãtãtire plasmaticã aratã cã dispunerea farmacocineticã a clorhidratului de tamsulosin poate fi usor prelungitã la bãrbatii vârstnici comparativ cu subiectiitineri, sãnãtosi. Clearance-ul intrinsec este independent de legarea clorhidratului de tamsulosin de AAG, dar scade cu vârsta, determinând o expunere globalã cu 40% mai mare (ASC) la pacientii cu vârsta cuprinsã între 55 si 75 ani, comparativ cupacientii cu vârsta cuprinsã între 20 si 32 ani.

Insuficientã renalã

Dutasterida

Efectul insuficientei renale asupra farmacocineticii dutasteridei nu a fost studiat. Cu toate acestea, în urinã, la om, se regãsestemai putin de 0,1% din doza de 0,5 mg dutasteridã la starea de echilibru, astfel încât nu se anticipeazã o crestere semnificativã aconcentratiilor plasmatice ale dutasteridei la pacientii cu insuficientã renalã (vezi pct. 4.2).

Tamsulosin

Farmacocinetica clorhidratului de tamsulosin a fost comparatã la 6 pacienti cu insuficientã renalã usoarã-moderatã (30 ≤ Cl_cr < 70 ml/min/1,73m² ) sau moderatã-severã (10 ≤ Cl_cr < 30 ml/min/1,73m²) si la 6 pacienti cu functie renalã normalã (Cl_cr > 90 ml/min/1,73m² ). Desi a fost observatã o modificare a concentratiei plasmatice totale a clorhidratului de tamsulosin, ca rezultat al modificãrii legãrii de AAG, concentratia clorhidratului de tamsulosin liber (activ), cât si clearance-ul intrinsec, au rãmas relativ constante. Drept urmare, la pacientii cu insuficientã renalã nu este necesarã o ajustare a dozelor de clorhidrat detamsulosin. Cu toate acestea, la pacientii cu boalã renalã în stadiu terminal (Cl_cr < 10 ml/min/1,73m²) nu au fost efectuate studii.

Insuficientã hepaticã

Dutasteridã

La pacientii cu insuficientã hepaticã, efectul asupra farmacocineticii dutasteridei nu a fost studiat (vezi pct. 4.3). La acestipacienti, este de asteptat sã fie crescute concentratiile plasmatice ale dutasteridei, iar timpul de înjumãtãtire plasmaticã sã fie prelungit, deoarece dutasterida este eliminatã în principal prin metabolizare (vezi pct. 4.2 si pct. 4.4).

Tamsulosin

Farmacocinetica clorhidratului de tamsulosin a fost comparatã la 8 pacienti cu disfunctie hepaticã moderatã (clasificarea Child-Pugh: Gradul A si B) si 8 pacienti cu functie hepaticã normalã. Desi a fost observatã o modificare a concentratiei plasmatice totale a clorhidratului de tamsulosin ca rezultat al modificãrii legãrii de AAG, concentratia clorhidratului de tamsulosin liber (activ) nu se modificã semnificativ, având doar o modificare redusã (32%) a clearance-ului intrinsec al clorhidratului detamsulosin liber. Drept urmare, la pacientii cu disfunctie hepaticã moderatã nu este necesarã o ajustarea a dozelor de clorhidrat de tamsulosin. Nu s-au efectuat studii cu clorhidrat de tamsulosin la pacientii cu insuficientã hepaticã severã.

5.3 Date preclinice de sigurantã

Nu au fost efectuate studii preclinice cu Duodart. Dutasterida si clorhidratul de tamsulosin administrate separat au fost evaluate extensiv în teste de toxicitate la animale iar rezultatele au fost concordante cu actiunile farmacologice cunoscute ale inhibitorilor 5-alfa reductazei si blocantelor alfa-adrenergice.

Urmãtoarele afirmatii reflectã informatiile disponibile cu privire la fiecare componentã în parte.

Dutasteridã

La om, studiile actuale privind toxicitatea generalã, genotoxicitatea si carcinogenitatea nu au evidentiat niciun risc special.

Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere efectuate la sobolanii masculi au demonstrat scãderea greutãtii prostatei si veziculelor seminale, diminuarea secretiei glandelor genitale accesorii si reducerea indicelui de fertilitate (determinate de efectele farmacologice ale dutasteridei). Semnificatia clinicã a acestor modificãri nu este cunoscutã.

În cazul administrãrii dutasteridei în timpul sarcinii, similar altor inhibitori ai 5-alfa reductazei, a fost observatã feminizareafetusilor de sex masculin de sobolan si iepure. La sobolanii femelã, dupã împerecherea cu sobolani masculi la care s-a administrat dutasteridã, dutasterida a fost regãsitã în sânge. În cazul administrãrii dutasteridei în timpul gestatiei la primate, nu a fost observatã feminizarea fetusilor de sex masculin, dupã expunerea la concentratii plasmatice suficient de mari, comparativ cu cele care apar în spermã la om. Este putin probabil ca fetusii de sex masculin sã fie afectati negativ în urma distributieidutasteridei din plasmã în spermã.

Tamsulosin

La om, studiile privind toxicitatea generalã si genotoxicitatea nu au evidentiat niciun risc special, în afara celor determinate deproprietãtile farmacologice ale acestuia.

În studiile de carcinogenitate efectuate la sobolani si soareci, clorhidratul de tamsulosin a determinat o incidentã crescutã a modificãrilor proliferative la nivelul glandelor mamare la femele. Aceste rezultate, care sunt probabil mediate dehiperprolactinemie si care apar numai la doze mari, sunt considerate a fi fãrã relevantã clinicã.

Dozele mari de clorhidrat de tamsulosin au determinat o reducere reversibilã a fertilitãtii la masculii de sobolan, consideratã ca fiind cel mai probabil determinatã de modificãrile continutului spermei sau afectãrii ejaculãrii. Efectele tamsulosinului asupra numãrului de spermatozoizi sau asupra functiilor acestora nu a fost evaluat.

Administrarea clorhidratului de tamsulosin la femelele gestante de sobolan si iepure, în doze mai mari decât cele terapeutice, nu a determinat afectarea fetusilor.

6. PROPRIETÃTI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipientilor

Capsulã

Hipromelozã Carageenan (E407) Clorurã de potasiu Dioxid de titan (E171) Oxid rosu de fer (E172) Galben amurg (E110) Cearã carnauba Amidon de porumb

Continutul capsulei gelatinoase moi:

Mono-di-gliceride de acid caprilic / capric Butilhidroxitoluen (E321)

Capsula gelatinoasã moale: Gelatinã Glicerol

Dioxid de titan (E171) Oxid galben de fer (E172) Trigliceride cu lant mediu Lecitinã

Peletele de tamsulosin:

Celulozã microcristalinã

Dispersie 30% de copolimer 1:1 de acid metacrilic-acrilat de etil (contine, de asemenea, polisorbat 80 si laurilsulfat de sodiu)

Talc

Trietilcitrat

Cernealã neagrã (SW-9010 sau SW-9008): Shellac Propilenglicol Oxid negru de fer (E172) Hidroxid de potasiu (doar în cerneala neagrã SW-9008)

6.2 Incompatibilitãti

Nu este cazul.

6.3        Perioada de valabilitate

2 ani

6.4        Precautii speciale pentru pãstrare

A nu se pãstra la temperaturi peste 30 °C.

6.5        Natura si continutul ambalajului

Flacoane opace, de culoare albã, din polietilenã de înaltã densitate (PEÎD) prevãzute cu capace din polipropilenã cu sistem de securizare pentru copii, sigilate cu folie din polietilenã:

7 capsule în flacon cu capacitatea de 40 ml 30 capsule în flacon cu capacitatea de 100 ml 90 capsule în flacon cu capacitatea de 200 ml

Este posibil ca nu toate mãrimile de ambalaj sã fie comercializate.

6.6        Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor si alte instructiuni de manipulare

Dutasterida se absoarbe cutanat, prin urmare trebuie evitat contactul cu capsulele care prezintã scurgeri. Dacã se realizeazã un contact cu capsulele care prezintã scurgeri, zona de contact trebuie spãlatã imediat cu apã si sãpun (vezi pct. 4.4).

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementãrile locale.

7.          DETINÃTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATÃ

GlaxoSmithKline (GSK) SRL Str. Costache Negri nr. 1-5, Opera Center 1, etaj III, Sector 5, Bucuresti România