Cancerul oral apar?ine cancerelor de cap ?i gât ?i poate ap?rea ca o leziune primar? (cu origine în ?esuturile din cavitatea bucal?) sau secundar? (metastaz? de la un cancer la distan?? sau extensie de la un cancer de vecin?tate – ex. nazofaringian).
Peste 90% din cazuri sunt carcinoame scuamocelulare (restul fiind teratoame, adenocarcinoame, limfoame, melanoame), iar localizarea cea mai frecventă este la nivelul limbii (pot apărea însă și la nivelul palatului sau planșeului bucal, mucoasei obrazului, gingiei sau buzelor).
Cancerul oral reprezintă 3-5% din totalul malignităților, fiind mai frecvent la sexul masculin. Incidența sa a crescut cu circa 25% în ultimul deceniu (2000-2010), consecință a creșterii frecvenței anumitor comportamente în populație: fumatul, consumul de alcool și sexul oral. Consumul de tutun este responsabil de majoritatea cazurilor de cancer oral, fie prin iritație locală (în cazul tutunului de mestecat) fie prin expunerea la carcinogeni (în cazul fumatului). Alcoolul consumat constant în exces crește riscul de cancer oral, prin faptul că produsul rezultat din metabolizarea sa – acetaldehida, poate induce modificări ADN. Alcoolul și tutunul au adesea efect sinergic asupra riscului de cancer oral, cele două vicii frecvent asociate. Considerat al 3-lea factor de risc ca importanță în trecut, HPV este din ce în ce mai frecvent implicat în apariția cancerelor orale, consecință a modificării comportamentului sexual. Rolul sexului oral și al infecției persistente HPV este susținut și de modificarea epidemiologiei cancerului oral: dacă în trecut era apanajul persoanelor peste 60 ani, cu istoric încărcat de fumat și alcool, acum el apare din ce în ce mai des la tineri de 30-35 ani. Absența igienei orale, expunerea la agenți poluanți și tratamentele oncologice (radioterapie, chimioterapie) constituie alți factori de risc pentru apariția unui cancer orofaringian.
Clinic, cancerul oral apare ca un nodul sau o ulcerație inițial nedureroasă, dar care în evoluție asociază durere, dificultate la masticație și înghițire. În stadiu precoce, leziunea canceroasă poate fi reprezentată de o pată albă (leucoplachie) sau roșie (eritroplachie). Pe lângă leucoplazie și eritroplazie, alte leziuni precanceroase sunt reprezentate de lichenul plan oral și papilomatoza orală. Orice leziune (pată albă/roșie, ulcerație) care nu se vindecă în 7-10 zile impune un consult medical.
Diagnosticul se pune pe baza examinării clinice și pe biopsie. Tratamentul constă în chirurgie (excizia tumorii, urmată de chirurgie reconstructivă pentru refacere funcțională și estetică), radioterapie, chimioterapie și terapie biologică (cetuximab). Supraviețuirea depinde de localizare, gradul de extensie locală și stadiul la momentul diagnosticului: rata de supraviețuire la 5 ani este de 90% pentru tumorile în stadiu 1 și de 50% dacă se iau în considerare toate stadiile la momentul diagnosticului. Detalii despre supraviețuirea în cancerul oral pot fi găsite aici.