Frecventa cardiaca reprezinta frecventa depolarizarii miocardului ventricular, a carei expresie clinica este alura ventriculara (numarul de batai cardiace pe minut).
În condiții normale, frecvența ventriculară trebuie să fie egală cu frecvența atrială (relația între cele două - a căror expresie electrocardiografică este unda P și complexul QRS - poate fi însă modificată în caz de bloc atrioventricular). O metodă rapidă de determinare a frecvenței cardiace pe EKG este cea a lui Dale-Dubin, care presupune examinarea intervalului RR pe folosind o scală standard. Se caută o undă R care cade fix pe o linie groasă a hârtiei de EKG, apoi se determină frecvența cardiacă în funcție de distanța la care este plasată următoarea undă R: dacă este la următoarea linie frecvența cardiacă este 300, dacă este la 2 linii distanță frecvența este 150, și așa mai departe până la 100-75-60-50-43-37. În cazul în care următoarea undă R nu cade exact pe o nouă linie groasă, se calculează frecvența cardiacă în funcție de subunități ale intervalului: spre exemplu dacă unda R este la 3 intervale și 3 linii, frecvența cardiacă va fi 75 - 3 x (75-60)/5 = 66 bpm. Metoda se poate aplica doar dacă ritmul este regulat, adică distanța RR să fie identică.