Terapia electroconvulsivant?, denumit? anterior terapie cu electro?ocuri, este o form? de tratament psihiatric care const? în inducerea de convulsii în scop terapeutic, prin aplicarea de electricitate la nivelul scalpului, sub anestezie.
Procedura a fost efectuată pentru prima oară în 1938, iar mecanismul terapeutic nu a fost încă elucidat.
Această metodă de tratament psihiatric este foarte controversată, fiind abandonată de unele elavilnews.com medicale. Speculând impactul și reacția puternică pe care o stârnește o procedură aparent arhaică și barbară, terapia cu electroșocuri a fost folosită și în filme celebre precum One Flew Over the Cuckoo's Nest, Requiem for a Dream sau A Beautiful Mind (în fapt, psihiatria a oferit cinematografiei multe pelicule de succes: Shutter Island, Girl interrupted, Changeling, A Clockwork Orange, The Snake Pit).
Terapia electroconvulsivantă (ECT) este indicată ca tratament pentru depresia severă refractară la medicamente, pentru manie prelungită/severă (din tulburare bipolară) și catatonie. Ea constă în 6-12 ședințe efectuate cu o frecvență de 2-3 ori/săptămână și este urmată fie de tratament medicamentos, fie de ECT de întreținere (un studiu din Biological Psychiatry a arătat că remisiunea apare la 30-47% pacienți după ECT, însă până la 64% vor avea o recurență în următoarele 6 luni). Procedura este rezervată cazurilor în care tratamentul medicamentos a eșuat (lipsa de răspuns terapeutic la 2 antidepresive luate în condiții de dozare, durată și complianță optime) sau a produs reacții adverse importante (intoleranță la antidepresive), precum și celor cu simptome severe precum gânduri suicidare sau psihoză. Unele ghiduri recomandă terapie cognitiv-comportamentală sau alte forme de psihoterapie înaintea terapiei electroconvulsivante. Deși este utilizată și pentru cazurile de schizofrenie refractară la antipsihotice, o meta-analiză Cochrane a arătat că ECT nu este superioară tratamentului medicamentos. Terapia electroconvulsivantă este luată în considerare și pentru tratamentul pacienților cu tulburare schizoafectivă sau schizofreniformă.
Majoritatea psihiatrilor consideră procedura ca fiind sigură și eficientă (chiar standardul de aur pentru tratamentul depresiei severe), însă sondarea opiniei publice , adepții antipsihiatriei și mărturiile foștilor pacienți au stârnit dispute privind efectele adverse, etica și eficacitatea terapiei electroconvulsivante. Efectele adverse raportate ale terapiei electroconvulsivante au fost: dezorientarea (care dispare în câteva minute după ședința de tratament), amnezia anterogradă (imposibilitatea de a crea amintiri noi, este destul de frecventă dar dispare în câteva zile după tratament) și amnezia retrogradă (principala temere referitor la terapia electroconvulsivantă, pentru că dacă este persistentă presupune că pacientul nu va putea să-și aducă aminte nimic dinainte de procedură). Apariția reacțiilor adverse pare să fie legată de poziția de plasare a electrozilor, durata stimulării și caracteristicile curentului electric. Un review publicat în Archives of General Psychiatry a arătat că dezorientarea și amnezia anterogradă sunt tranzitorii, funcția cognitivă este chiar îmbunătățită (fiind cel mai probabil o consecință a răspunsului terapeutic, întrucât depresia majoră este frecvent asociată cu tulburări cognitive reversibile), însă poate apărea amnezie retrogradă – tulburări de memorie privitor la istoricul personal (memoria autobiografică retrogradă), nu și legate de amintirile impersonale (ex. informații istorice). Problema acestui ultim rezultat al studiului este că memoria autobiografică este o construcție complexă dificil de caracterizat și măsurat, care poate fi afectată de depresie, ceea ce înseamnă că ar trebui făcută o comparație cu debutul bolii și nu cu statusul imediat anterior terapiei electroconvulsivante. O altă problemă este că la pacienții geriatrici este dificil de stabilit o demarcație între posibilele efecte negative ale terapiei electroconvulsivante și manifestările bolii cerebrovasculare sau degenerative.
În SUA, terapia electroconvulsivantă se face pe baza unui consimțământ informat; doar în cazuri extreme – când toate celelalte opțiuni terapeutice au fost epuizate – se face involuntar. În 2011, un panel consultativ al FDA a luat în considerare necesitatea efectuării unor studii clinice privind siguranța și eficacitatea terapiei electroconvulsivante. Anual, 100.000 americani primesc terapie electroconvulsivantă; circa 70% sunt femei, consecință a riscului de 2 ori mai mare de depresie pe care îl poartă sexul feminin.
Spre deosebire de lobotomie, care a rezistat doar 3 decenii (din 1935 până la mijlocul anilor ‘60), terapia electroconvulsivantă pare să rămână în arsenalul terapeutic psihiatric până la apariția de noi medicamente sau dispozitive de stimulare cerebrală.
Referințe: