Ateroscleroza pulmonară – o boală sub(ne)diagnosticată?

Ateroscleroza – inamicul public num?rul 1 al secolului în care tr?im – este responsabil? de entit??ile clinice care deriv? din formarea pl?cilor de aterom: cardiopatie ischemic?, decease boal? cerebrovascular?, cialis stenoz? de arter? renal?, ateromatoz? carotidian?, ischemie mezenteric? sau arteriopatie obliterant? a membrelor inferioare.

Din această listă lipsește un pat vascular important și anume cel pulmonar. Să fie oare artera pulmonară o excepție de la afectarea aterosclerotică?

Un argument pentru care aterogeneza ar putea fi diminuată sau absentă la nivel pulmonar ar fi că circulația pulmonară este una de joasă presiune (valorile presionale sistolice fiind de 20-30 mmHg), ceea ce ar putea fi insuficient pentru declanșarea de leziuni endoteliale care să predispună la inițierea procesului aterosclerotic. O altă explicație ar putea fi diferența de structură a mediei și intimei comparativ cu aorta sau alte artere din circulația sistemică (în viața intrauterină pereții arterei pulmonare sunt groși, dar se subțiază în primele zile de la naștere, după închiderea ductului arterial și deschiderea circulației pulmonare). Chiar și la pacienții cu hipertensiune pulmonară primară sau secundară modificările aterosclerotice nu sunt foarte frecvente.

Ateroscleroza pulmonară este într-adevăr un diagnostic rareori precizat, însă studiile de autopsie au arătat că este frecvent prezentă atunci când există ateroscleroză sistemică (Moore et al.). Este așadar foarte probabil ca pacienții arteriopați să aibă pe lângă stigmatele bine cunoscute (coronaropatie, demență vasculară, arteriopatie periferică, stenoză carotidiană) și ateroscleroză pulmonară. Faptul că modificările aterosclerotice sunt silențioase și nu se manifestă clinic ar putea fi explicat prin lipsa predispoziției plăcilor de la acest nivel la aterotromboză, datorită presiunii joase de circulație a sângelui.

Problema este cum diagnosticăm ateroscleroza pulmonară. Identificarea plăcilor de aterom la nivelul circulației pulmonare a fost multă vreme apanajul anatomopatologilor (biopsie pulmonară în timpul vieții sau la autopsie), însă diagnosticul este posibil și prin tehnici de cateterism sau ecografie intravasculară.

Care ar fi semnificația clinică a diagnosticului de ateroscleroză pulmonară și cum am trata-o? Deși nu există studii clinice în acest sens, este probabil ca statinele și alte medicamente hipolipemiante să aibă un efect benefic.

Despre ateroscleroză

Ateroscleroza este un proces inflamator care începe de la naștere, după unii autori chiar din viața intrauterină. Ea apare ca urmare a oxidării moleculelor de LDL-C (colesterolul rău) de către radicalii liberi (specii reactive de oxigen); în contact cu endoteliul, particulele de LDL sunt captate de macrofage, care se transformă în celule spumoase. Macrofagele nu pot însă procesa particulele de LDL oxidate și în cele din urmă se distrug, eliberând cantități importante de colesterol în peretele arterial. Reacția inflamatorie locală se amplifică, apare o proliferare a intimei și mediei care încearcă să acopere placa de aterom. Cu timpul, artera afectată se îngustează și apar manifestările ischemice. În evoluție, plăcile de aterom se pot fisura, ulcera, rupe sau tromboza, ceea ce duce la apariția unor evenimente ischemice acute cu ocluzie arterială totală.

Add comment


Security code
Refresh